love and pet

mama mi-a povestit că a găsit, când era mică, o pisică cu piciorul din spate sfâșiat, aproape rupt de restul trupului. a îngrijit-o până s-a făcut bine. pisica i-a rămas recunoscătoare toată viața, cred că a căzut pradă bolii numită atașare.

tata a salvat odată viața unui câine. era în mijlocul șoselei, pe drumul național. toate mașinile treceau peste el, șasiul îi izbea capul de asfalt, se rostogolea ca o căpiță de fân luată de vânt, gata-gata să se dezintegreze. tata l-a rugat pe șofer să oprească. a așteptat momentul în care nu venea nicio mașină, din fugă a înșfăcat câinele de ceafă și de spate. l-a așezat într-un loc sigur. animalul tremura ca un bolnav de parkinson în ultimă fază.

și felul acela în care se raportau la tine reflectat astăzi la o scară mai mică, un fel de caricatură amară a iubirii. papagali, pisici, hamsteri, câini. duioșia care-i cuprinde când motanul își descoperă instinctele sexuale. cum îți scutură abdomenul ca pe o jucărie, înăuntru clopoței. cum îți aranjează părul pe frunte. îți simți propriul craniu moale. miroase a lapte cald. te mângâie pe față cu mâinile ei aspre ca o pilă. te șlefuiește în fiecare zi, să nu te schimbi niciodată. cum tata îți spune animăluț și tu nu înțelegi, dar simți iubirea care poate învălui un animal atât de mic. îl vezi ghemuit în adăpostul său și știi că acum se deschide în piept prima, cea mai precisă fantă, acum zgomotul alb al cărnii, suspendarea în identificare. pășești pe urmele tatălui tău. înveți cum să le porți de grijă unor ființe neajutorate. știi deja că trebuie să faci tot posibilul ca acelui animal să-i fie întotdeauna bine. într-o zi, mult mai târziu, te alintă la fel și înțelegi că e vorba despre tine, tu ești animăluțul acela. accepți asta pentru că amintirea primei semnificații este încă foarte puternică. ultima oară când tatăl tău îți spune așa, îți amintești că a fost ceva amuzant, un vechi joc din timpul copilăriei. protagoniștii s-au schimbat de atunci. după câțiva ani n-o să-ți mai amintești sau o să te prefaci că nu-ți mai amintești. ca și cum părinții ar începe să le vorbească din senin prietenilor tăi despre tine. o să minimalizezi toată povestea.

oricum, tot ce-a mai rămas e dragostea față de insecte. mecanisme acoperite de o membrană chitinoasă. ai ajuns mai departe decât cei care au substituit oamenii cu animale de companie. poate și tu o să te zbați într-o astfel de membrană, pentru că cineva trebuie să regrete din plin toată iubirea asta de care n-ai fost în stare. cineva trebuie să sufere din cauza inerției. organele vor încetini ca să țină pasul, sângele va deveni la rândul său o crustă, așa cum dictează mintea în numele unui echilibru precar, incapabilă să admită că în curând nu va mai rămâne nimic care s-o susțină.

Anunțuri

jurnal [27.05]

acasă
scutece pentru adulți
platforma aragazului inundată de zoaie
o cruce de lemn
sprijinită lângă ușa vecinilor
data de astăzi
melcii umezesc coada măturii

niko

toate organele înghesuite într-un sac de piele transparentă. capul se rotește pe un cârcel rozaliu. aripile abia niște oase îmbrăcate în zimți negri. ciocul galben fosforescent. aproape o ventuză. între a-l atinge și a-l stârpi cu talpa. organele bolborosind pe asfalt. ochii încă nedeschiși pleznind ca niște gândaci. sau pulsul, tremurul pastei roșu-închis imediat sub piele.

niko l-a rostogolit pe un plic maro. căutăm cuibul. uite vrăbiile pe vârful acoperișului. niko îmi spune să fac piu-piu. să îi anunț părinții. ar trebui umbră. las-o la umbră. hai să mergem. iese proprietara cu salopeta pătată de var. stă în prag. crede că vrem să-i băgăm puiul în casă. mă trag ceva mai în spate, rușinat. nu ne lasă să urcăm pe acoperiș. să-l lăsăm aici, undeva în grădină. no you can’t. ar trebui să-i dăm apă, nu credeți? ar trebui să găsim niște viermi, nu? no. it will die. you can’t do anything (accentul lui schwarzenegger). îl pune la umbră. aranjează frunzele. ține palmele căuș deasupra. trebuie să facem rost de cum îi zice. chestia aia pentru făcut injecții. hai! trebuie să fac asta.
mi-am amintit ce a zis într-una din zilele astea: că taică-su e un idiot și că nu i-a păsat niciodată de el. îl aștept pe niko în intersecție. unde l-am pus? aleargă din curte în curte ținând plicul cu ambele mâini. îl arată femeii bătrâne care citește ziarul. nu se uită. niko mimează cu mână o seringă. nu are. pentru ea, niko e doar o pânză de păianjen care plutește toamna pe străzi și ți se lipește de față. mergem mai departe. niko suflă aer spre pui să-l răcorească. se zbate. ține ciocul deschis cât îl mai lasă puterile. crede că părinții lui sunt foarte aproape și bat din aripi. am salvat odată un pui. l-am hrănit timp de-o săptămână și a zburat. dar cred că avea deja puf. să mergem înapoi la restaurant. mă gândesc că fetele o să aibă grijă. fetele se pricep. sau să găsim un veterinar. abia se mai mișcă. niko așează plicul în iarbă și începe să sape după viermi. folosește cheia de la apartament. frank trece pe lângă noi. și el zice că o să moară. frank e un om bun. el știe lucrurile astea. dar de ce nu îl afectează? ar trebui. mă bucur că nu-s doar eu și pasărea. doar eu și niko cu pasărea. să fie cât mai mulți. să se piardă printre oameni. prin gălăgia și înghesuiala din restaurant. îmi vine înapoi mâncarea. e mult mai frustrant decât toată povestea asta. frank vrea să facem fotografie cu tot grupul. niko nu e. ne tot mutăm, de lângă un zid lângă alt zid. cheese!

stăm întinși pe peron. un obiect negru plutește pe cer, departe. toți ne dăm cu presupusul ce ar putea să fie. unii zic că e o farfurie zburătoare. balon meteorologic. aeroplan. ai zoom? am, dar nu cred că e suficient. ok, lasă.

jurnal [19.05]

doi iepuri roșii uriași
în plină săritură
deasupra pasarelei de la N-ergie

miroase a înghețată banane
și haine second-hand

am mers în aceeași direcție
ea pe un trotuar eu pe altul
eu la un stop ea la altul
câinele a mirosit ceva s-a întors
în jurul unui citröen vechi
am îngenunchiat am cadrat
(mă uit la foto)
pe asfalt o linie tremurată
am mers pe ea dar cum
ne-am nimerit față în față
câinele a tras-o mai departe

am salutat un neamț mă privea
din pragul ușii
mi-a răspuns ceva iritat

două străzi mai încolo
am simțit nevoia să mă întorc

poloneza n-a vrut să-mi spună
de unde are cicatricea –
it’s a looooong story
i-am povestit cu lux de amănunte
cum am căpătat-o pe a mea
dădea din cap
ca și cum aș fi încercat
să o conving de ceva

barmanița toarnă băutura
pe lângă

se proiectează imagini
cu înalt conținut cultural
în spatele peretelui cu pricina
lăzile cu băutură

pe balcon am vorbit despre
țările noastre balcanice
cele două mucuri de țigară
au plutit împreună
pe râu în jos

ce vei reține:
cum se spune ștrumf
în diferite limbi
cum se spune iubesc iepurele
(iată influența lui dürer)

ce mai e în program:
chifle din care atârnă cârnați
defilând ca niște țestoase

toată seara scaieți în păr
șireturi înnodate saci târâți pe asfalt
dorința de a mă pierde de grup

bateria ține mai mult
dacă stă în buzunar mă gândesc

limita de elasticitate

acolo unde am stat întinși
trupurile noastre imprimate în iarbă
unul mai pregnant
de vreme ce m-am rostogolit peste tine

acolo unde am stat împreună
firele se vor îndrepta
vor trăi mai departe în realitatea lor
atât de bine surprinsă de dürer

jurnal [14.05]

o femeie urâtă m-a urmărit
peron – vagon – peron

doi turiști au venit să vadă
ecranul conectat la camera de supraveghere

punkerul cu sacul de dormit
roz îndesat în rucsac:
we were looking for you

o româncă în metrou
își apăsa cu ambele mâini pieptul
vorbea despre mirosul insuportabil
din casa în care lucrează

nu există asemenea casă
în germania

am traversat orașul
cu un maracas în formă de lămâie
în buzunar

la apusul soarelui
în drum spre petrecere
înghesuiți în taxi
turcoaica ne-a oferit gumă de mestecat
(s)trident
și-a dat cu deodorant geaca
eșarfa și părul
s-a rujat
mestecam nervoși
respiram adânc

artefacte

misterul m-a ocolit
locuiesc într-o colibă
lângă marile piramide

nu știu să zbor dar
odată și odată
voi descoperi unde duc
aceste cărări din nazca

mi-e frică de necunoscut
vopsesc în culori de război
fețele statuilor
din insula paștelui

te aștept
in the mood for love

the distant & mechanised glow of

[aici era mirarea legată
de faptul că în preajma ta uit să respir]
fata morgana acolo unde se întâlnește
gestul spontan cu cel studiat
[aici ne uităm la același film
dar pentru tine se derulează invers
eu văd totul secvențial]
nu există niciun film
doar fotografii întoarse spre perete
[aici vocea mea interioară a imitat
vocea ta interioară și în loc să mă chestioneze
asupra unor aspecte importante]
duioșia din vocea ta s-a răsfrânt
asupra felului în care mă gândesc la mine
[aici energia degajată în momentul
concepției in utero a unei noi ființe
era legată în mod nemeritat
de timpul petrecut împreună]
și uneori simt că ar trebui să te distrug
pentru că nu mă înțelegi
[aici râsul nostru trebuia să fie un semnal
pentru începerea unui carnaval pe cealaltă parte a planetei]
dar acest râs nu se poate compara cu
bătăile de aripi ale unui fluture
[aici am fost omul de știință nebun
reinterpretam legile universale
eram convins că noi suntem chihlimbarul
și continuum-ul spațiu-timp în care trăim e musca]
macrameurile persistă în arta mea
[aici am bătut câmpii legat de faptul că noi
am fi fost împreună indiferent dacă
newton ar fi trăit experiența cu mărul
într-un videoclip pe rewind
dacă apa ar fi cel mai instabil element chimic
indiferent dacă televizorul ar fi fost folosit
drept oglindă
dacă pe cei care joacă 6 din 49 nu i-ar interesa
numerele câștigătoare ci felul în care bilele
sar în urnă
chiar dacă onestitatea ar fi considerată
un fel de tehnică mistică stăpânită doar de
câțiva inițiați]
amenințarea nu se află în legea gravitației
în epuizarea resurselor în debilitatea jucătorului pasiv
în declinul general al valorilor
[aici am vorbit despre retragerea din propria viață
și zonele animate de-acum de eroii de pe ecran]
lumea aceea a noastră este clădită pe
ceea ce am auzit despre fericire de la o mătușică
o superstiție legată de perioada de 3 ani
frica de energiile care vor secătui
obsesia dezvoltată pentru strălucirea
unui ou de plastic