Our nada who art in nada

nada

Clapeta 2: O carte traversată de o frică subțire și de posibilitatea unei iubiri continue, dar absente. O carte luminoasă, plină de sentimente incerte. O carte a echilibrului și a nehotărârii, a căutării sistemului de referință, a durerii care restabilește echilibrul, a îmblânzirii celor neîmblânzite, o mărturie a celui care bate „toba din interior“. Un balans. Andrei Dósa utilizează cu eleganță un sistem poetic pe care colegii săi de generație și manieră îl scuipă adesea mecanic în fața cititorului. Ceea ce îl și scoate în afara sistemului și îl face la fel de unic ca personajul fără chip al noii lui cărți, cel care a primit „toate substanțele interzise de pe lume“, până a ajuns să fie în același timp „câinii, camionul și cel care privește“: definiția cea mai scurta a poetului. (Svetlana Cârstean)

Coperta 4: Imaginile disparate, sclipirile reci ale unei lumi la limita dispariţiei sunt atrase către punctul de forţă care le absoarbe, proiectându-le apoi într-o logică proprie, vitalizate de o prezenţă străină, îndepărtată. Punctul ăsta e singurul care contează, pentru că are puterea de a face lucrurile să se întâmple. În punctul ăsta, poezia lui Andrei Dósa e mai cuprinzătoare şi mai personală ca oricând. (Alex Văsieş)

Lansare:
lansare

Alături de poet se vor afla:
Paul Cernat
Dmitri Miticov
Moderator: Svetlana Cârstean

Anunțuri

Expediția

Globulele roșii, jetoane plasate de crupier
unui jucător împătimit.
Gânduri se întrepătrund –
lumina filtrată prin frunziș pe pereți.
În casă nu e trează decât o muscă leneșă.
Te furișezi în hol să-ți încalți teneșii.
Mergi pe stradă cu binoclul bunicului atârnat de piept,
urci pe dealul care seamănă cu dealul din filmul acela italienesc
și te uiți cu binoclul la casa voastră –
nu mișcă nimic, doar aerul
fierbinte care se ridică din acoperiș,
în curte doar cocoșul țanțoș.