disperarea moarte n-are

cred că de fapt voiau să-l numească spre disperarea publicului 🙂

ignore

dimineața nici cafea instant cu apă rece măcar
câteva îmbrățișări printre dispeceri obosiți
și autobuze înaintând încet spre mijlocul turmei
spre capătul peronului acolo unde-i tabelul cu plecări

opt ore pe drum câte un oraș puțina bogăție
afișată cu ostentație vulgară luminițe aur pvc
și marele oraș unde n-am obținut mai nimic
deși mi se promiseseră beneficii multiple

berea curgea pe tăblia metalică se spuneau glume
de autobază sau atac la persoană nu mai știu
roțile trolerului meu au răsunat pe lângă
blocurile de la periferie

alte opt ore în compartiment cu un bețivan
vomita fiere printre degete dar sticla n-o lăsa
sau poate pe asta am auzit-o de la un douămiist

ajuns înapoi la trei noaptea
trăgeam ca prostu de șireturi
se înnodaseră
nu erai acasă dar mi-ar fi plăcut
să-mi faci semn că vrei să-mi vorbești
și eu să dau muzica mai tare în căști

experiențe transatlantice & sonore

cu mugur și andrei (cu freza punk)