yin-yang

când eram copil
schimbam ipostaze
intram ușor în starea de adult
îmi zbârnâia puful de pe obraz
măduva saliva sângele se adunau
gogoloi în gât (guts&guts)
și eram important
fără spectatori
fără spectacol
important

zi după zi
mereu ca înainte de somn
un melanj o pastă
îl ating precipitat
pe cel care făcea atunci proiecții
mi-e teamă că-l uzez
că se duce
propria mea substanță
incontrolabilă

Anunțuri

Adio, Mopete

 

Mopete în atmosferă lăuntrică

 

Mopete s-a instalat într-o seară comod,
la marginea focului, să-şi citească gazeta,
în spatele lui,scara care suia la pod
trosnea cînd lumina focului îşi înfigea egreta
pe cîte-o treaptă, mai foşnea şi mopete
cînd întorcea foaia să urmărească ce scrie
despre una sau alta, din cînd în cînd îşi nota pe manşete
cîte-o idee, ca să poată mai tîrziu să o transcrie
cînd avea să se ducă la culcare, pe perete deasupra
patului, alături, pe măsuţă, avea sticla şi paharele
( Îl aşteptase în seara aceea pe marele
lui prieten – dar nu venise ),
asupra întregii scene era o linişte binefăcătoare,
nivelul lichidului în sticlă scădea cu cîte-o palmă liniştitoare.

 

O imagine cât de cât pertinentă*

Antologia Am să te sufoc, dragă oraș ”încearcă să ofere o imagine cât de cât pertinentă a tinerei poezii sibiene” și ”dorește și o recunoaștere a vârfurilor poeziei sibiene tinere”, afirmă Dragoș Varga în prefață. Nu mă pot pronunța în legătură cu al doilea obiectiv, asta se va vedea în timp.

 

Imaginarul Ritei Chirian este desprins din lumea spitalelor, a substanțelor și hormonilor. În textele din prima parte a selecției nu se pune accent pe construcție, acestea părând laxe pe alocuri. Strofele, uneori de un singur vers, sugerează un eu care se află sub mare presiune și care explodează pe hârtie. Imaginile sunt însă puternice, iar spațiile dintre ele sunt respiro-uri firești: ”nouă însă moartea nu ne îngăduie să creștem/ mușcă din noi ca un bărbat obez vulva cheală a unei fetițe”.

Mihai Curtean folosește regionalisme, apelează des la fragmente de conversație, fiind un creator de atmosferă. O piesă café del mar, o ”legendă taoistă despre ceai”, imagini combinate cu parafrazarea unei expresii-clișeu articulează o poezie de calitate.

Radu Vancu dispune de un bagaj cultural vast și are un exercițiu îndelungat al scrierii, vizibil în construcția migăloasă a poemelor, în desele referințe livrești și în intertextualitatea subtilă care, toate, își ”țes bulboanele tot mai des în jurul” lui Radu și al tatălui său mort, într-o încercare disperată de a-l aduce înapoi.

Dintre poemele lui Dan Herciu, demne de reținut sunt doar cele în care schimbă ordinea sau ierarhia lucrurilor sau a zeilor, punându-i într-o ipostază inedită, cum ar fi poemul retrocedare construit în jurul unei metafore extinse, ”viața e o păpușă rusească”.

Versurile Danielei Popa sunt încărcate de metafore. De obicei, după o imagine reușită apare una nereușită: ”pielea mi se electrizează când te întorci de nenumărate ori/ pe fusul sângelui/ până la fotografia ce m-aruncă-n brațele-mi frânturi”.

Consider că antologia de față își îndeplinește doar parțial primul obiectiv, acela de a oferi o imagine pertinentă a poeziei sibiene. Cred că ar fi fost necesară o selecție mai riguroasă, ținând cont de valoarea inegală a celor cinci poeți prezenți în antologie și a discrepanței dintre nivelul primilor trei și poezia ezitantă a lui Dan Herciu și a Danielei Popa.

Am să te sufoc, dragă oraș – Poeți tineri din Sibiu
InfoArt Media, Sibiu, 2010

*recenzie apărută în revista Corpul T, nr. 2 (numărul restrâns de semne, impuse de revistă, nu mi-a permis o recenzare mai amplă)

muntele și mahomed

întinde mâna
în parcare la selgros
ca un sfânt în direcția vedeniei
merită să vezi
rar se vede așa de aproape
trebuie condiții
nu e ca și cum ar face zilnic
sute de descoperiri
doar nu e copil
totuși mă uit
dau cu mătura
într-un cotlon observat
abia la sfârșit
e verde
împădurit
distanța respectabilă
la naiba
nu aveam ochelarii înainte
mama înjură soft
e la vârsta la care
începe din nou să se mire

Recital de poezie – Jüri Talvet

MIERCURI – 13 IULIE – ORA 17.00

RECITAL DE POEZIE – lectura in estona, romana, engleza si spaniola

Invitat: Juri Talvet – profesor la Universitatea Tartu ( Estonia )

Participa: Andrei Bodiu, Adrian Lacatus, Rodica Ilie si Virgil Borcan

 

Juri Talvet ( n. 17 decembrie 1945, Parnu – Estonia ):

         a absolvit Facultatea de Filologie din Tartu in anul 1972 ;

         a obtinut doctoratul in Literatura Europeana Occidentala la Universitatea din Leningrad ( Sankt Petersburg ) in anul 1981;

         in anul 1974 a inceput sa predea Istorie Literara Occidentala la Universitatea din Tartu , iar din anul 1992 devine profesor si decan la catedra de Literatura Comparata ;

         in intervalul 1992-1993 a initiat studii spaniole la universitate, fiind si traducator de literatura spaniola si latino-americana ( a tradus lucrari ale unor autori precum Francisco de Quevedo si Gabriel Garcia Marquez );

         devine presedinte al Asociatiei Estoniene de Literatura Comparata incepind cu anul 1994;

         este redactor al revistei “Interlitteraria” – revista internationala de literatura comparata publicata de Universitatea Tartu.

băi aici e plin de coji de alune

îl abordez pe mess
mi-e jenă să-l sun
întrebări de reacomodare deficiențe de vorbire
prietenii comuni? nu mai știu nimic de ei
la capitolul ăsta îmi prind repetat degetul în ușă
nu-ți fă griji de când n-am mai vorbit
h. este demult în germania delicat mai sunt
ca un cur de bebe mereu ud
mereu iritat de ce
trebuie să urnesc vaca asta care s-a culcat fix în
mijlocul drumului și nici măcar nu e vaca
mea nici măcar drumul nu e
cred că am pierdut toiagul cioplit cu desaga
primită la cursul festiv erau și niște merinde înăuntru
el o ține agățată pe perete
faze de atunci pe care le derulăm la o bere
casetă peste care nu se mai poate înregistra
nu mai e nimic de înregistrat
ez a világ olyan világ
mint a mogyorófavirág
sokat igér keveset ád
amit ad is keserűt ád [1]
acu câțiva ani încercam să învăț expresiile folosite
de holden sau de alex din portocala mecanică
să pot ține pasul cu dumele tale
din merești jud. harghita
acum încerc să rețin doar dumele
e tot ce mă mai interesează
dacă voi scrie vreodată un roman
o să construiesc un personaj care să vorbească ca tine
așa e
pe hârtie descoperi mult mai ușor
ce vrei când vrei cum vrei
ne vedem la 8 în livadă
rețin
cât de îndrăgostit trebuie să fii
să dansezi într-un loc ca ăsta
(speriat neîncrezător abia târziu-de-tot amuzat)
câteodată mai uiți să-ți închei șlițul
dar mai încolo o să uiți să-l deschei
și poezioara ad-hoc
strecurătoare sită greblă
știam bine că așa va fi

[1] dintr-o piesă a celor de la besh o drom ceva cu lumea care e ca o floare de alun promite mult oferă puțin și și puținul ăla e amar

give us a little love

sufletul meu nu vrea după merit.
vrea ode.
alint și filme blând-erotice.
o apă care se strecoară printre
pietre în sute de direcții. natural outburst.
îmi pare rău pentru ea cât pentru
un dop de șampanie. alergi
între emisfere crești
în cea stângă cobori în cea dreaptă.
nu știu
sau nu mai știu
nu mai știu cum
nu știu cum

scame

ar fi frumos
să dai cu aspiratorul
dacă nu
o să dau eu până la urmă
accept

vine ca băiatul cu ziarele
se întinde are avânt
ea stă lipită de tocul ușii
îl așteaptă
ridurile lor se topesc
ca o pânză de păianjen
nu înțeleg ce spune
animalele de casă
îți sar în brațe când
nu te aștepți ea râde
când e bine nu vreau să înțeleg
închid ochii
să fie blur și brut
zgomotul aspiratorului
și vocile lor reduse la un murmur