oamenii de pe acoperiș
montează un banner pe clădire
atâtea reichstag-uri
atâtea steaguri diferite
muncitorii de la salubritate
grăbesc procesul desfrunzirii
scutură cu îndârjire copacii
furca buldozerului trece
extrem de aproape de
tâmpla trecătorilor
același bărbat care băuse cafea
în vitrină bea cafea în pasajul pietonal
am aproape 28
el trebuie să aibă peste 60
[odată am încercat să cos ceva
s-a încâlcit am tras de ac
până când ața a strâns
materialul și totul s-a făcut ghem]
de mâine voi trăi ca el
de mâine cele mai aglomerate locuri
și privirea defocalizată
mă trezesc pe un coridor întortocheat
jumătate verde fistic
jumătate maro
și deschizături unde așteptau
acum 20 acum 30
liftul la capătul etajului
scripeții
vântul zgâlțâia ferestrele
intra pe sub guler
striveau țigara carpați în
scrumierele înalte de aluminiu
și dispăreau
închideau ochii visau
fistic și ciocolată
deschid un album de artă
citesc i never had
a penny to my name
so i changed my name
repet să nu uit în timp ce
trec prin fața rafturilor
mânat de curiozitate
nimeresc la ultimul etaj
sunt bombardat cu invitații
o cafea? un suc? o apă?
alerg în jurul balustradei
în spațiul neutru lat de-un braț
la distanța asta refuzul e
ca smulgerea din îmbrățișare