Cybergirls

hr-giger-5

Motto: „örömmel haraggal, mindegy csak vigyél magaddal” – Tankcsapda

Acum că stai în patru labe
şi aştepţi să-mi pun prezervativul,
vreau să-ţi mărturisesc că nu eşti prima,
am cunoscut multe fete înaintea ta,
veneau spre mine cu 4 megabiţi pe secundă,
(însă doar tu ai între picioare o scoică spiralată,
în adâncul căreia voi auzi şuvoiul sângelui matern,
o caracatiţă adormită care mă va strânge
în braţe până la leşin, doar tu
poţi să ştergi toată povestea asta porno),
saliva mea amestecată cu lubrifiant
se prelingea pe trupurile lor, îmi lua ochii,
(întoarce-te spre mine şi scuipă-mă-n ochi, înjură-mă),
în pernuţele lor cu silicon înotau peşti exotici,
guppy, platy, caraşi aurii, peşti neon, peşti electrici,
şi eu tremuram în faţa monitorului,
(vreau să strâng în pumni catifeaua
îmbibată cu miros de lapte cald a sânilor tăi),
mă frecam, chircit deasupra sexului meu,
aş fi vrut să simt apăsarea întregii mele greutăţi,
viteza a doua, a treia, sexul meu nu se dezumfla
niciodată, ca acele dildo-uri prietenoase şi vibratoare inteligente,
(vreau să-ţi simt vergeturile cu buricele degetelor,
să-ţi mângâi puful blond de pe spate),
şi dacă terminam
era doar pentru că îmi imaginam cum trebuie să fie
înăuntru.
Maşinile de muls roz îmi scuipau sperma pe jos,
apoi îşi continuau mişcările cu ochii închişi,
locul meu era luat imediat
de un armăsar negru.. Avea şi spaţiul acela logica sa.
(Mă scufunzi în baia fierbinte din pântecul tău,
creierul se precipită în cristale,
trupul îmi este cuprins de o mare aşteptare.)

Anunțuri

Despre combaterea efectului de seră

facem revul într-o seră
cuibăriţi pe o canapea vişinie

imy se lungeşte pe pieptul meu
imy îmi şopteşte
eşti în centrul acţiunii
unui bildungsroman luminos

limbile noastre se joacă
ca doi delfini în largul mării

îmi las capul pe spate
cerul e alb incandescent
pentru o fracţiune de secundă
carnea mea se va cristaliza
între şoldurile ei

imy îmi dă cu linguriţa din îngheţata
servită de ospătari cu papioane roşii

şi iarăşi sângele ei
mă leagănă până la leşin
şi iarăşi uimirea mea are 7,3
grade pe scala richter

acoperişul de sticlă se sparge

ninsoarea ne va acoperi
ca o haină pentru copii

le traiettorie delle mongolfiere


vântul este favorabil desprinderii
coroanele copacilor sunt baloane cu aer cald
echipajele lor (probabil spiriduşi)
aruncă peste bord întregul balast
trunchiurile pârâie ca nişte funii groase
nodurile făcute la începutul primăverii
sunt desfăcute cu grijă
baloanele ruginii şi galbene decolează

o apă rece şi străvezie acoperă
pământul presărat de funigei
şi funiile suspendate în aer
undeva pe fundul acestei mase lichide
trec două siluete minuscule
gurile lor produc fără oprire
baloane de dialog din care aflăm
ce planuri au de revelion
şi că îşi vor cumpăra îngheţată
odată ajunşi înapoi în oraş

Fragmente de jurnal (1)

[…] La început am crezut că e o asistentă universitară sau ceva de genu. Era îmbrăcată în ţinută de birou, cu fustă şi sacou (sau cum naiba i se zice), stătea în faţa mea şi mă uitam la ciorapii ei negri care nu erau bine întinşi, şi la bluza ei albă care ieşea un pic de sub sacou. Detaliile astea îmi repugnau şi mă făceau curios în acelaşi timp. Când s-au terminat cursurile m-am uitat după ea cum pleacă în timp ce îmi aşteptam colegii în speranţa că vom merge şi azi la o bere. Gambe fine, (deşi muşchii gambelor sunt un pic prea sus, un pic cam skinny, nush ce să zic) şi mersul destul de mişto pentru tocurile alea (nu foarte înalte) şi o voce smiorcăită repetând unui interlocutor anonim, probabil prietenul sau prietena ei: „mi-e foame, aş mânca un senviş în oraş, ceva”. Aş fute-o. Aş penetra-o cu ură. Pentru vocea ei smiorcăită, pentru ciorapii ei, pentru acel melanj de penibil şi de aiurea şi de mişto din fiinţa ei. Andrei, violatorul colegelor sale […]

Marquez creşte la sân o bestie şi îi dă drumul în lume: “[…] schimbîndu-se atît de mult faţă de cum fusese pe vremea puşcaşilor încît lui Benedición Alvarado îi făcea impresia că e mai bătrîn ca ea, că o lăsase în urma lui, îl auzea bîlbîindu-se, încurcîndu-se la socoteala zilelor, uneori îi curgeau balele, iar pe ea o copleşea o milă ce nu mai era de mamă ci de fiică atunci cînd îl vedea sosind la conacul de la marginea oraşului încărcat de pachete şi străduindu-se cu disperare să le deschidă pe toate deodată, desfăcea sfoara cu dinţii, rupîndu-şi unghiile în noduri mai înainte ca ea să găsească foarfecele în coşuleţul de lucru, scotea totul afară scormonind cu mîinile prin hăţişul de fleacuri, îmbătat de dorinţa arzătoare de a le vîntura, uite, mamă, ce chestii grozave, o sirenă vie într-un acvariu, un înger de mărime naturală care împins de un arc zbura prin încăpere cu un clopot ce bătea la fiecare oră, un melc uriaş înlăuntrul căruia nu se auzea vuietul valurilor şi al vîntului de pe mare ci imnul naţional, ce chestii trăsnet, mamă, vezi ce bine e să nu fii sărac […]”

[…] Pe la 6 a fost E. la mine să vadă motanii. Normal că s-au speriat de ea. Nu le plac necunoscuţii. E. a văzut că am atârnat un muţunache primit de la ea cadou (eu şi muţunacii lol) de balustradă să se joace motanii cu el. Un fel de şoarec umflat, cu mustăţi de plastic. A zis că sunt un ex denaturat (dublu lol) şi că săracul muţunache arată de parcă cineva l-ar fi stors de viaţă. Apoi maică-mea i-a mărturisit că ea a atârnat acel muţunache acolo. Ce mamă denaturată am […]

[…] Mi-am amintit acea scurtă viziune care m-a fulgerat într-o zi când mă plimbam prin hala goală: în rezervorul camionului, în benzină (în realitate în rezervor e motorină) înnoată prunci durdulii […]

say goodbye to the machine

index-degetmare-index-inelar-inelar
40763
aici am învăţat să ţăcăn pe numpad
cu toate degetele
(în afara degetului mic)
aş putea trece liniştit asta în CV
la rubrica experienţă profesională
enter – inelar
nu-mi pare rău că plec
40764
printre numerele acestor etichete
sunt şi degetele strivite între fiare ale lui Spiru
ca nişte avortoni plini de sânge
40766
haloul de ceaţă şi vinişoare
din ochii sudorilor
44880
picături de transpiraţie flegme glume
acestora ce numere să le dau?!
F1 – Salvaţi etichetele
F11 – Utilajul următor
1- Introdu etichetele
41933
tastele sunt piese de lego
ele ţăcănesc vesele
cad una peste alta
trunchi picior picior braţ braţ cap
omuleţul ăsta e Afrăsinei
disponibilizat
piesele lego cad una peste alta
ca şi mine
are o bicicletă neagră
o şapcă de fâş cu cozoroc iarna
capul gol vara
uneori face cu mâna când
trece prin faţa ferestrei de la birou
şi are multe etichete
şi câţiva mega alocaţi numai lui
pe un server din Germania
ar fi trebuit să îmi notez
într-un caiet toate etichetele sale
de-a lungul timpului
ca să-l cunosc mai bine
ca să-mi rămână o amintire mai completă
despre el
44002
index-index-degetmare-degetmare-mijlociu
şi când te gândeşti că totul trecea prin mine
transformat în cifre şi grafice
ca într-un videoclip Röyksopp
(You remind me)
şi trăgeam tare să ajung
la linia de sosire
de la sfârşitul fiecărei luni
atunci primeam banii
atunci se năştea în mine
un minunat sentiment de măreţie
foarte justificat dealtfel
las în urmă un străin
chircit în faţa unui monitor
consumat de un tic nervos generalizat
am plecat în căutarea semenilor mei
apasă tu în locul meu tasta
ESC

dormi în pace

am visat că intru la mine în cameră
pe pat dorm eu
îmi văd doar spatele
are culoarea intestinelor fierte
sunt zeci de cusături cicatrizate
hârtoape în carne

aici a fost cândva plin de ochi
îmi şopteşte o voce

stau la picioarele patului
deschid un dicţionar de anatomie
şi rostesc ca pe o formulă sacră
calităţile motrice au un caracter nativ
natiiiv

luna nouă a traversat cerul
ca o bucată de unghie
tăiată cu ghilotina