Rosa canina

Fructul măceșului învăluie semințele pufoase,
de la distanța asta n-ar fi fost greu să te înțeleg.
Simt că tristețea ta mă sufocă.

Bântui încăperile,
într-un film neorealist oamenii mă vorbesc:
n-a fost deloc cumpătat,
n-a reușit să-și păstreze averea.

Noua realitate, realitatea fără tine îmi strânge inima,
saboții blocați pe plăcuța de frână și trebuie
să fiu atent la lucruri plăcute, total aberante:

intelectualii din casa asta au patternuri de gândire
asemănătoare lumii academice anglo-saxone
din anii șaizeci,
benzi de magnetofon cu Pink Floyd.

Noi, cei adunați în camera copilului
suntem contracultura hippie.
Revolta noastră e bârfa și cinismul.

Îl știi pe tipul ăla, ochelari cu ramă roșie, debordând de sănătate?
Are o emisiune la televizor.
El ne-a învățat totul.

Intelectualii din vecini au patternuri de gândire
copiate din Deleuze și Benjamin,
Michael Gira pe laptop.

Noi stăm în chirie,
suntem kontrakultura whatever.
Revolta noastră post conceptuală, post instituții.

Adoptăm ușor orice formă de revoltă.

Pisica artistului ne fură talentul, vine aproape,
împrăștie feromoni, ne flutură coada sub nas.

Pizdă rea.
Ea ne-a învățat cum să rămânem indiferenți, superiori.

La început
ca un clopoțel de argint
ferăstrău ce taie în unt
stalactită de miere
la sfârșit
în tine.

De la distanța asta n-ar fi fost greu să te înțeleg.

Înotăm între digurile Mării Negre,
de unde comuniștii s-au retras demult. Pescarii ne înjură
că le încurcăm firele.
Alge roșii în gură.
E o climă aberantă: soarele iese rar dintre norii de smog.
Am fost prădați de uneltele noastre high-tech
când am trecut granița.
Apa e statică:
senzația că înotăm cu hainele pe noi.
Fetele ne traduc meniul scris în chirilice.
De multe ori nu vrem să înțelegem.
Au doar pești și creveți uscați,
tentaculele și ochii lor seamănă în chip neverosimil
cu măceșele.
Pungă la care se adună musculițele.

Anunțuri

zen ratat

rățușca a detronat petul
i-a luat locul sub jetul ce se varsă
dintr-o țeavă eu am venit
cu un pufulete de acasă
împachetat în șervețel
am traversat orașul cu grijă
să nu-l sparg
când îl arunc rățuștei mele favorite
lângă mine se așază o fată
se scufundă în meditație
după un timp simt
privirea ațintită asupra mea zice
mi-a intrat o gânganie în chiloți

electricitate statică

traseul abrupt al fulgerelor
printre macarale
cabinele goale
scânteiază straniu
vântul deplasează brațele
în direcția unui axis al energiei
fulgere ating retina
reconfigurează sinapse
în campusul politehnicii
mingile de fotbal deasupra capetelor
baloane meteo în derivă
diamantul alb al lui herzog
peste campusul politehnicii
coboară vocea din smack my bitch up
oscilează între chemare și
o certitudine metalică:
există un axis al energiei
și împinși de acest crez
sute se așază și așteaptă
proiecția în fața unui ecran
în jurul lui se agită câțiva
să nu fie răsturnat de rafale

1240161572_front

porno

strigăte reci mentolate
scoici linse în căușul perlei
aur cu diamante
piele sidefie caramelizată
țipăt al animalului înjunghiat
voce adânc-miș-mușcătoare
o-ul căzând ca un inel pe podea
sâsâitul șerpilor în deșertul încins de
lentila măritoare a soarelui
cântec pentru cei ascunși în vizuină
scârțâitul întretăiat al ușilor deschise și închise
de cămărași aduși la disperare de stăpână
sunetul de încântare al personajelor anime
șfichiuitul nuielelor în baia de abur
crema întinsă pe piele
piele transpirată pe piele uscată
îmbibată și ea încetul cu încetul
țipete în pragul nașterii
gâlgâială gângurită
scurte râsete de copil tembel
ciripit picături de ploaie în soare
apoi aparate pe roți scose de asistență
lămpi și ecrane fade away
oamenii se îmbracă
depărtându-se unul de altul