De lapte

Ca dinții de lapte care n-au apucat să se strice,
și pe care, cu gura încă amorțită, i-am pus într-o
capsulă kinder surprize lângă mașinuțele matchbox –
așa sunt dorințele neîmplinite,
le regăsesc după un timp și mă mir: cât sunt de mici!
Și râd: ce aș fi putut asimila cu astea?

În loc de ouă roșii și cozonac

József Attila

József Attila, crede-mă că te iubesc mult, am moștenit asta
de la mama, a fost o femeie binecuvântată, vezi, m-a adus pe lume
Degeaba comparăm viața cu un pantof sau cu o spălătorie
chimică, totuși ne bucurăm de ea din alte motive

Ei mântuiesc lumea de trei ori pe zi, dar nu pot
să aprindă nici măcar un chibrit, dacă o ține tot așa, nu-mi mai bat capul cu ei
Ar fi bine să facem rost de un bilet să ne vizităm Sinele,
locuiește în voi, sunt sigur de asta
În fiecare dimineață îmi stropesc gândurile cu apă rece, așa
vor fi proaspete și întregi
Dacă îl sădim sub inimă, din diamant cresc melodii calde și bune
Se găsesc unii, care și pe cal, cu mașina sau avionul
sunt tot pe jos, eu lenevesc în cântecul din zori al ciocârliilor,
totuși am ajuns dincolo de prăpastie
Sufletul nostru adevărat, asemenea hainelor de sărbătoare,
să-l păstrăm cu grijă, să fie curat de sărbători.

-József Attila-

[ro]

țara aceea
am vizitat-o
într-un autobuz
fără acoperiș
for sightseeing
pe lângă noi
treceau camioane
încărcate cu scânduri
asamblate ca-n
tablourile lui de chirico
elementele naturii
deteriorau
fardul ghidului
pictau copaci
fără rădăcini
asta-i tot
ce pot
să-mi amintesc

[fumuri]

stăm în jurul focului
ne rotim strategic
ruletă țigănească
tot fumul spre bine
te dai mare și
lăcrimezi
voi veni să-ți șterg ochii
fără să-mi scot
mănușile pentru grătar

[haine de casă]

așa ne certăm noi
fețele ni se umflă
până când
gura pleznește
ca o spărtură
în balonul de gumă
scârțâie scaunele sub noi
încleștăm pumnii
lovim aerul
așa ne certăm noi
căscăm până
ne dau lacrimile

Poes:s (4)

Sunt atâtea lucruri mișto în numărul ăsta, încât nu mai are rost să le înșir 😀
Poemele lui Zalán Tibor, traduse de mine, le găsiți la pagina 22.

Negrici & Ungureanu

Programul colocviului îl puteți accesa aici.

Familia P. (lansare)

Și ca să vă fac curioși, transcriu mai jos un poem al lui Dariusz Sośnicki, care a apărut, împreună cu alte câteva texte, în revista Poesis International:

Unde sunt păstrate fragmente de friză din Pergam

Glăscioare subţirele dincolo de perete. De câteva săptămâni
celula socială vecină celebrează
miracolul reîntregirii. Despărţirile – anulate.
Timpul, atât cât a putut, a dat înapoi, lăsând loc
celor ce se-ntorc: vacuole, una lângă alta,
nucleu lângă nucleu. Membrana celulară
îi înghesuie atât de strâns, că sub bufetul suspendat
din bucătărie au apărut fragmente de friză din Pergam.

Câteva cuvinte despre această apariție editorială:  cartea este publicată în colecţia Orfeu (îngrijită de Claudiu Komartin), fiind coeditată de Editura Tracus Arte şi de Casa de editură Max Blecher.

„O poveste despre iluzii pierdute sau despre lipsa iluziilor, în care concretul existenţial domină esenţa; eroii sunt reprezentanţi tipici ai clasei de mijloc, surprinşi în realităţile unei ţări postcomuniste cum este Polonia.” (Vasile Moga, din Prefaţa la ediţia în limba română).

Ne vedem mâine, 6 aprilie, ora 17.00
librăria Cărtureşti, Piaţa Sfatului nr. 20
(Mureşenilor spre Schei), Braşov
participă: Dariusz Sośnicki, Andrei Bodiu, Vasile Moga, Claudiu Komartin

Ein Fressen für den Psychiater

neatenția mea se materializează
undeva la capăt de linie
în timp ce eu trec strada
fluierând

mă trezesc pe capota troleului
lovesc cu pumnii parbrizul
strig șoferului să oprească
el vorbește cu cei din cabină
coatele pe volan
geci vătuite fețe cerate
troleul are picamere
în loc de roți
tot cadrul se zguduie
oamenii aleargă din toate părțile
huiduie șoferul
până la urmă mă observă
mirat

lumea vrea răzbunare
îl ducem în camera motoarelor
capul și brațele desfăcute
sunt fixate în spuma de etanșare
ce se revarsă din motoare
se execută trepanația
totul e pregătit
mi se face loc
penetrez dura mater
maiestuos
jubilând