la ecuador

căldura din stomac
arc de frasin încordat
amundsen și scott
papă mango și pișcot

Goodbye lullaby

Astă noapte am vorbit până s-a oprit ploaia. Până s-a curățat cerul și au apărut stelele. Ai apărut și tu în discuție. Nu înțeleg cum de n-ai trecut peste. Poate te întrebi de ce-mi bat capul. Toți își bat capul cu problemele altora. A trecut un an și jumătate de când n-ai mai avut o relație. Păstrezi tăblia nelăcuită a mesei sprijinită de peretele din hol. Fibrele lemnului au crescut într-o singură direcție. Simți într-o singură direcție. În rest totul e confuz. Unii își pierd mințile când rămân singuri. Nu înțeleg cum. Chiar dacă au ajuns să gândească la fel. Să se miște la fel. Două pelicule care se suprapun. După un timp de la separare culorile vor fi la fel de vii. Prezența celuilalt e doar un efect. Ea nu înțelege cum poate cineva să părăsească. E simplu. Speri să obții un efect mai bun. Poți s-o iei razna, a spus ea. O rană narcisică produsă până la vârsta de un an. Dacă nu se formează legături intrapsihice suficient de puternice. Suntem atât de fragili. Tu aveai întotdeauna mâinile reci. M-am gândit la picturile mamei tale. La afacerea tatălui tău. Orice agresiune venită din exterior poate destabiliza. Alaltăieri ne-am întâlnit cu un prieten comun. A adus cu el aerul acelui oraș. Îi era frică să se urce-n metrou. Planurile noastre de acum un an. Aș fi vrut să-i rup oasele lui A. atunci în mijlocul librăriei, când ți-a luat paharul din mână și ți-a băut apa. Doar pentru că a îndrăznit să-și lase amprenta, să-și amestece saliva încă o dată cu a ta. Mi s-a părut aproape ritualic. Puțin mai devreme îți pârlisem părul cu bricheta. Stăteai cu spatele lipit de ușă. M-am gândit că balconul ăsta de doi metri pe unu douăzeci, plin de aparate de aer condiționat, e locul unde doar porumbeii se relaxează și umplu totul de găinaț. Aș fi vrut să-ți dau foc atunci. Să ardă ce-a fost teoretic și ce-a devenit practic. Flăcările să-ți cuprindă fața și să țipi așa cum n-am reușit să te fac să țipi pentru că nu m-ai lăsat. Poate că așa am fost tot timpul. Gata să te lovesc în orice moment pentru că nu reușeai să spui tot ce aveai pe suflet. Poate că ar fi trebuit să te leg de un scaun și să aplic tehnici de seducție până ai fi zis totul. Poate că tandrețea și vorbele frumoase au fost metoda mea de tortură.

Uneori ajută să trăiești în același oraș. Nu e suficient să te duci la traininguri, nu e suficient să urci pe munte și să te întinzi transpirată pe pământul rece, pe iarba moartă de anul trecut, nici să-ți cumperi geaca aceea albă în care arăți ca un câine polar. Ne-am gândit să te combinăm cu un tip care a încercat să se combine recent cu ea. Un tip care, la fel ca și tine, e-n derivă. Ne pregătim instrumentele și venim.

hype

dansez singur muzica impune
reiterarea absurdă a mișcării
va aduce schimbarea
cu siguranță somnul tău
starea mea de veghe
în urechi pompițe de cauciuc
cineva te vrea neapărat în aer
arterele ca instrumente de suflat
descompunere dulce balonare
când dormi e liniște
pulsul sună a bătaie de joc
discurs elevat despre iubire
într-o limbă la modă

vârsta de aur

cine să facă diferența dintre
douăzeci și treizeci?
bolidul alimentează noaptea în benzinăria goală
și demarează
viața își va recăpăta coerența
calendare cu treisuteșaizecișicinci de file
spuma roșiatică a mării direct din expresor
camerele de hotel miros a plastic nou
de-acum voi ști ce să încercuiesc cu roșu
pe imaginea în mișcare
în tokyo se construiesc locuințe
se instalează alarme