Abilități de fotograf de mare precizie, o atentă execuție coreografică și imaginație sălbatică. O colecție ce adună 10 artiști ai picturii cu lumină din toată lumea, începând cu Picasso și continuând cu artiști din zilele noastre.
Lună: aprilie 2010
Film documentar
am încercat încă o dată
să fiu tabula rasa
în ceea ce te privește
diana
să acopăr cu valuri de endorfină
gesturile tale
să asociez rârâitul tău cu
îndârjirea naivă a unui băiețel
să fiu atât de convins
că am pătruns în intimitatea ta
încât să mă cuprindă
panica post coitum
să mă întreb
cât timp voi mai putea iubi lim-
ba ta de pisică
pieptul tău plat
am trecut prin cartierul
în care ai copilărit
am trecut prin diapozitivele
3D în care tu apăreai
în diferite ipostaze
vroiam să fac și eu parte
din copilăria ta așa că
ți-am povestit că tata
lucra la termocentrală
și s-a urcat cu mine
până în vârful furnalului
vroiai să faci un film documentar
dar nu mai găseai subiectul
îmi dădeai citate din Grierson
actorul ”original” și scena ”originală”
sunt călăuze mai bune decât
echivalentul lor ficțional
fă un film despre mine
întoarce-ți obiectivul spre mine
filmează am urlat
aceasta e plăcuța pe care
am trimis-o noi pământenii
în spațiu în speranța că
o civilizație superioară
– – – – – – – – – – – – – – – – –
am încercat încă o dată
să fiu tabula rasa
pentru tine
diana
să uit
că m-am simțit ca atunci când
vrei să vezi cu ochii tăi tărâmul
din o mie și una de nopți
și în locul lui
descoperi un deșert
plin cât vezi cu ochii
cu sonde petroliere
Scrisoarea lui Salinger către Hemingway a fost făcută publică
În vara anului 1946, tânărul Salinger, marcat de război, cere ajutor de la un scriitor a cărui viață și carieră a fost influențată de asemenea de război, de la un scriitor cu care se întâlnise în Europa în timpul conflagrației.
”Discuțiile pe care le-am purtat cu dumneavoastră aici au însemnat singurele momente promițătoare din toată afacerea asta”, îi scria Salinger lui Hemingway. Scrisoarea a fost prezentată pentru prima oară publicului la începutul lunii acesteia în biblioteca John F. Kennedy din Boston. Scrisoarea – care până acum a fost accesibilă doar pentru cercetători și este parte a colecției Hemingway înființată în urmă cu 30 de ani în bibliotecă – permite o privire fugară asupra lui Salinger cel de dinaintea apariției romanului De veghe în lanul de secară.
O carte poștală de la H.R. Giger
dragii mei am ajuns cu bine
ei mi-au spus că n-o să dureze mult
liniile din palmele mele
se vor alinia cuminți
în coduri de bare
pe verso vă fac cu mâna
dintr-un peisaj biomecanic
p.s.: vă trimit
bomboane umplute cu bile de oțel
pentru dințișorii voștri roz
Mușina & Bucur
Astăzi, în cadrul Serilor Facultății de Litere din Brașov va avea loc lansarea volumelor de poezie Regele Dimineții de Alexandru Mușina respectiv O seamă de personaje secundare de Romulus Bucur. Apărute la sfârșitul anului trecut, în exclusivista colecție de poezie ”NEO”, coordonată de Alexandru Mușina și ilustrată de Tudor Jebeleanu, la editura Tracus Arte, volumele reprezintă două dintre cele mai bune cărți de poezie ale ultimilor ani.
Evenimentul va avea loc de la ora 18.30 în mansarda Casei Baiulescu din Brașov (B-dul Eroilor nr. 33)
G. Vasilievici a plecat de pe planeta celor 6 miliarde de gemeni
Am urcat aproape în fugă scările ce duc în mansarda librăriei Okian. Întârziam la unul dintre puținele evenimente literare din cadrul Watumi Fringe & Festival 2009, un atelier de scriere creatoare. Mi-am cerut scuze pentru întârziere și m-am așezat repede într-un colț. El stătea la masă și se uita la noi vrând parcă să ghicească ce se află în spatele fiecărei fețe. Fața lui degaja optimism. Părea mulțumit, deși în sală nu erau mai mult de 15 persoane. Ne-a vorbit despre literatură în general, dar a renunțat repede, simțea nevoia să stabilească cât mai repede o legătură cu noi, să se apropie de noi. A citit primul capitol dintr-un roman în lucru, Viseptol. După lectură a urmat un exercițiu. Aveam de ales între mai multe teme. Eu am ales planeta celor șase miliarde de gemeni; povestea unui om care se naște pe o astfel de planetă, o planetă pe care toți oamenii arată la fel. Au urmat lecturile. M-am uitat aproape în continuu la el în timpul lecturilor (mai puțin atunci când am citit eu). Eram curios să văd ce reacții are. S-au citit și texte slabe, siropoase și plictisitoare. Nu am văzut nicio urmă de dispreț, de batjocură sau de răutate pe fața lui. Nu a expediat pe nimeni, a găsit lucruri bune în fiecare text citit, a avut răbdare să analizeze fiecare text, indiferent de valoarea sa literară. A întrebat pe fiecare ce face, cu ce se ocupă. Eram uimit. Mă întrebam dacă eu aș putea să fac așa ceva. La sfârșit ne-a cerut adresele de mail și a strâns textele, a zis că vrea să le publice. Eu nu i l-am dat. I-am zis că prefer să îl transcriu pe calculator și că o să i-l trimit prin e-mail. La sfârșit am mai vorbit un pic cu el, i-am povestit de Lumina de Avarie, a zis să-i trimit câteva texte pentru revista Tomis, l-am întrebat dacă mai merge la vreun eveniment, i-am zis că e un recital de poezie la Cetate, a zis că poate trec și ei (era cu o fată, o chema parcă Gabi). Nu ne-am mai văzut. Nu i-am trimis niciun text. Am uitat complet de el (am stat pe o terasă cu prietenii, am băut, ne-am urcat într-un tren, ne-am plimbat printr-un sat cu o aureolă de musculițe deasupra capului, am hrănit un urs lângă tomberoanele de la lacul Sf. Ana, am prins pești cu mâna în munții Harghita, am fost la casa căprarului și am mâncat afine etc., etc.) Cândva în toamna trecută i-am căutat poeziile pe net. Am citit câteva. Nu mi-au plăcut în mod deosebit (ar fi trebuit să mai caut). Zilele astea am aflat că a murit. Dacă am ceva să-i transmit atunci este asta: m-ai pus într-o situație neplăcută, George. Mi-ai spus că sunt pe planeta celor 6 miliarde de gemeni și m-ai întrebat cum arată viața mea și ce mă deosebește de ceilalți. Mulțumită ție, îmi pun din ce în ce mai des această întrebare.
Vând cazma marca Honest
sap în grădină încerc să pozez
drept Ion al Glanetașului
dar mă simt ca un culturist
care nu are bani de sală
(practicat în mod constant
săpatul îți poate defini
mușchii aflați pe partea dreaptă
a corpului)
aici este adevărata viață!
planeta Pandora din Avatar
ieșirea din Matrix
acești câțiva metri pătrați
dovada vie a faptului
că și noi producem ceva
(tânărul gospodar
învăluit în blițul continuu
al soarelui
tânărul gospodar
sub ploaia de confetti
a copacilor înfloriți)
dovada vie a faptului
că și noi producem ceva
10 legături de ceapă
din arpagic import Ungaria
dacă nu ar fi fost buruienile
cele cu rădăcină simplă
cele cu rădăcină rămuroasă
dar mai ales
cele cu rădăcină fasciculată
(nu înțeleg cum putea
bunicul meu să fluiere
atunci când lucra în grădină)
duc mental cursorul
peste această parcelă
o ar cu un simplu clic
abia aștept să mă întorc
la plantațiile mele
de pe farmville
aproape regret că mai am
doar atâtica din stratul ăsta
îmi doresc bătături în palme
degeaba am săpat
prietena mea mi-a spus
că am mâini de femeie
îmi afund degetele în pământul reavăn
încerc să îi iau pulsul
pare mort
Baraca
nu ai timp să te întrebi ce cauți în baraca muncitorilor
ei se pregătesc la nesfârșit să se odihnească
și nu vor apuca vreodată
așa a fost să fie
își aruncă sub pat cizmele încărcate de noroi galben
scârțâiala arcurilor devine un sunet continuu
în cutia de rezonanță a oboselii
și într-un fel asta te îndeamnă s-o iei de la capăt
să îți dai jos pufoaica și cizmele
să te apropii din nou de trupul ei
singure și de la sine
trupurile noastre fac lucruri
care nu vor fi duse niciodată la capăt
Un poet fericit
Un scurtmetraj animat plin de umor (narat de Liv Ulmann și premiat cu Oscar) despre un poet danez fericit.
după rev
îi spui că s-a terminat
în timp ce i-o tragi
ca și cum i-ai fi pus piedică
în timp ce alerga
a căzut rău pe spate
zace întinsă
pe sacul de dormit
aerul i s-a înțepenit în plămâni
are pumnii încleștați
întâi râzi ca un cretin
nu e vina ta că nu știe
să se țină pe picioare
apoi faci o față preocupată
pentru că vaginul ei a început
să se răcească
și o întrebi
ce e?
abia după ce ejaculezi
începi să înțelegi
că ești un necrofil
Cutia Neagră 