Vânătaia

nici nu am urcat bine în tren
şi am început să mă uit la urmele
muşcăturilor tale de pe umăr de pe burtă
mă gândeam că trebuie să le arăt
prietenilor mei
şi că voi lăsa la urmă faza cea mai tare
vânătaia de pe piept (tu încă nu ai văzut-o)
o să le spun că eu şi cu tine ne-am dus la mare
şi m-a lovit un val direct în piept
oricum nu m-ar crede nimeni dacă le-aş spune
că inima ta m-a izbit atât de tare
în mijlocul pieptului încât acolo
s-a făcut o vânătaie de toată frumuseţea
abia aştept să o vezi şi tu
acum are culoarea fragilor

Andrei Bodiu feat. Lumina de Avarie

 

 

 

 

 

 

 

 

No, deci cine nu vine riscă să îi cadă rubinele ticăitoarei din piept, riscă să nu prizeze niciodată praf de puşcă adevărată şi există de asemenea pericolul real ca ochii săi să devină butoane de restartare la un calc.

Prin urmare, dacă nu vreţi să fiţi luaţi cu forţa de acasă unde frecaţi menta fără rezultate sau de la terasa de pe rep, ar fi bine să vă prezentaţi de bună voie şi nesiliţi de nimeni, în şir indian, sau doi câte doi ţinîndu-vă frumos de mînuţă, la Okian.  Să ne distilăm, curentăm, aeropurtăm, teleportăm şi dinamităm împreună pe nava mamă Lumina de Avarie.  Acesta este un ordin! Iar ordinele nu se discută.

Cobaiul anonim

the day after tomorrow…

Originally uploaded by TommyOshima

 

 

 

 

el nu poate să doarmă

el are în cap mai multe scenarii decât

un secol de cinematografie

el are în inimă

mai multe senzaţii decât

toate mamele lumii la un loc

el are braţe şi mâini

crescute una în prelungirea alteia

ca Marea Barieră de Corali

el ştie că mâine se va întâlni cu andrei

şi andrei îi va da un nume

 

vin doctorii şi îi iau sânge

andrei e disperat să-şi înlocuiască

celulele cenuşii

vin doctorii şi îi jupuiesc pielea

andrei nu-şi mai suportă

propria piele

vin doctorii şi îi scurtează şira spinării

andrei se roagă să treacă cumva

şi ziua asta

 

andrei dărâmă uşa salonului

pe care scrie mâine

devorează cobaiul anonim

vietatea unidimensională

cu moaca super(b)-familiară

 

a doua zi nu-şi mai aminteşte nimic

simte viaţa plină de substanţe eterice

cum porneşte din stomac

şi se răspândeşte în tot corpul

INFLAMMATORY ESSAY

DESTROY SUPERABUNDANCE, STARVE THE
FLESH, SHAVE THE HAIR, EXPOSE THE BONE,
CLARIFY THE MIND, DEFINE THE WILL,
RESTRAIN THE SENSES, LEAVE THE FAMILY,
FLEE THE CHURCH, KILL THE VERMIN,
VOMIT THE HEART, FORGET THE DEAD,
LIMIT TIME, FORGO AMUSEMENT, DENY
NATURE, REJECT ACQUAINTANCES
DISCARD OBJECTS, FORGET TRUTHS,
DISSECT MYTH, STOP MOTION, BLOCK
IMPULSE, CHOCK SOBS, SWALLOW CHATTER.
SCORN JOY, SCORN TOUCH, SCORN
TRAGEDY, SCORN LIBERTY, SCORN
CONSTANCY, SCORN HOPE, SCORN
EXALTATION, SCORN REPRODUCTION,
SCORN VARIETY, SCORN EMBELLISHMENT
SCORN RELEASE, SCORN REST, SCORN
SWEETNESS, SCORN LIGHT. IT IS A
QUESTION OF FORM AND FUNCTION. IT IS
A MATTER OF REVULSION.

-Jenny Holzer-

Yesterday

 

 

 

 

 

 

 

 

iese încet de pe orbită
satelitul natural yesterday
sîsîie conductele de gaz
e întuneric
bătrînii povestesc legende
despre oraşul blestemat
unde piese de puzzle vii
reconstituiau o imagine
întoarsă cu faţa în jos
şi rămîneau aşa pe veci
în timp ce ascultă
gravitaţia îi turteşte
pe locuitorii satelitului
efigii pe monezi
scoase din uz
îmi zornăie prin buzunare
caut un telefon cu fise
îmi formez numărul
invers
vocea mea e un reactiv
colorează violent feţele
este explozia solară
şi jocul de artificii
şi hormonul de creştere
şi e fericire
pe satelitul yesterday

Axa haosului

Textul de mai jos este un poem experimental. Am dat search în Google la două cuvinte care nu au nici o legătură una cu alta, o asociere total aiurea cum ar fi de exemplu anarhie + conserve de peşte, apoi am combinat şi amestecat fraze, expresii şi cuvinte din rezumatele primelor 50 de rezulatate afişate de motorul de căutare. Rezultatul este cît se poate de interesant. Această metodă a fost inventată de poeţii americani şi se numeşte Flarf Poetry. Iată textul:

pentru paşaport mergeţi la ştrandul
nebunie mare în România
se introduc proşti în permisele de conducere
manele şi televizoare unde
purtătorul de cuvînt Miserupe spune
tare mă bucur
că mănînc tot din farfurie
că nu ascult manele
mă doare rău sporirea drepturilor serviciilor secrete
se ia de mîna ailaltă cu cealaltă
din vremea pliantelor greceşti
dansatorii de manele din buric la unison
degradarea învăţămîntului
semnaţi petiţia manele sacraments
despre porcişorii care au făcut gripa
în zbor
şi chiar nu au creier şi perpetuă
şi răspunde cu 666
pentru cei ce n-au fost la şcoală prea des
sfîrşitu’ lumii prieteni nu vine
că e criză economică
avem manele? avem!
nu e înscris pe cip?!
martora unei oripilări de grup
x a dansat pe manele vai ce nenorocire
ar numi cineva un cip
paşaport pentru suflet
normal a unuia temporar
România descarcă cea mai nouă
muzică în exclusivitate
fără consultarea
mici cu bere la pet
dictatura mondială
video lyrics hospitality free rooms
eu aş vrea să văd o treabă
aspiratorul şi televizorul cu manele
şi telenovele şi tot
sigur nu este o infracţine să-ţi placă
pentru că sateliţii actuali văd
manele şi picioare rupte la
dansez pentru tine
axa haosului
toţi românii urlă cîntă şi
violează pe bandă italience oarbe
pe care momentan le-au abandonat
crezând că au
deci cipul poate servi
şi la terorism ucideri şi crimă
organizată genetic al naţiunii republicane.

Mai multe detalii despre Flarf poetry aici:

What you should know to be a poet

all you can know about animals as persons.
the names of trees and flowers and weeds.
the names of stars and the movements of planets
and the moon.
your own six senses, with a watchful elegant mind.
at least one kind of traditional magic:
divination, astrology, the book of changes, the tarot;

dreams.
the illusory demons and the illusory shining gods.
kiss the ass of the devil and eat shit;
fuck his horny barbed cock,
fuck the hag,
and all the celestial angels
and maidens perfum’d and golden-

& then love the human: wives husbands and friends
children’s games, comic books, bubble-gum,
the weirdness of television and advertising.

work long, dry hours of dull work swallowed and accepted
and lived with and finally lovd. exhaustion,
hunger, rest.

the wild freedom of the dance, extasy
silent solitary illumination, entasy

real danger. gambles and the edge of death.

– Gary Snyder-

Îmi este atît de ruşine

 

 

 

 

 

 

 

 

Din cauza mea,
profii plutesc ca astronauţii
prin sălile de clasă,
cu tuburile de aer pe terminate,
legaţi de un picior al catedrei
în gravitaţia zero a rîsului.

Din cauza mea,
bătrînele prizează cocaină
înainte de a ieşi la plimbare
ca să fie mai agresive.

Din cauza mea,
cei din fosta mea gaşcă trăiesc
în reclamele pentru coniacul Unirea.
Ei îşi ridică şi îşi aruncă arătătoarele
ca pe nişte săgeţi de darts
spre primul Dorel care le iese în cale.

Din cauza mea
şi-au implantat fetele hidrofoare
în glandele lacrimale,
rîsul meu le-a făcut să devină
anorexice, acre, bulimice, isterice,
curve şi chelneriţe pe vapor.

Din cauza mea,
oamenii cad unul peste altul de rîs,
şi se încovoaie atît de tare,
încît trebuie chemaţi cei de la descarcerări,
care nu mai fac faţă.

Din cauza mea
stau ei în faţa televizorului seara,
rîsul îi transformă în bricege chinezeşti
cu lama ieşită din ţîţîni,
se închid şi se deschid de zeci de ori,
un excelent exerciţiu fizic
pentru un somn odihnitor.

Din cauza mea,
poporul român are
maxilarele cele mai puternice
din lume:
opt ore de rîs, opt ore de mestecat,
opt ore în care îşi sfîşie aproapele.
Vocabularul lor s-a redus
la un singur cuvînt: ţac!

Din cauza mea,
ascunşi în ceaţa cadotică,
meşterii cei mari şi ajutoarele lor
împing cu lopata în malaxor
cele 22 de milioane de pietricele de rîu.
Ei construiesc o ghenă de gunoi
biologică.

Paranteză deschisă:
eu am rîs primul.
Eram cu toţii în pîntecul
de beton prefabricat.
Pluteam în apa în care
se spală cadavrele.
Prins în menghina ce păruse
o deschizătură orbitoare
spre altă lume,
am deschis gura să spun ceva.
Rîsul ăsta, o încercare
de a scuipa apa în care
se spală cadavrele,
de a nu te îneca în ea.
Ceilalţi, păcăliţi de rîsul meu,
au izbucnit şi ei în rîs.
Pe jumătate născuţi,
pe jumătate înecaţi.
Îmi este atît de ruşine.
Paranteză închisă.

Brave New World

 

 

 

 

 

Tu nu vei putea sta prea mult
cu pîntecul gol, fără viaţă în el.
Ţi se va face milă, ţi se va face foame.
Atunci îţi vor da lacrimile.

Ele pornesc spre excavatoare şi le înmoaie,
le fac jeleuri galbene, cu miros de lămîie,
pornesc spre monştri şi îi transformă
în ursuleţi Haribo.
Lacrimile lipesc orice.
Mama de sticlă de tatăl de fier,
lipesc arterele noastre de cele ale copacilor,
lipesc trupurile ca nişte microprocesoare
de placa de bază care operează în sistemul binar
viaţă-moarte,
şi în general toate lucrurile
care au devenit incompatibile,
lacrimile le lipesc de pereţii uterului tău,
ca nişte picături de super glue.

Stai întinsă pe spate,
faci baloane din gumă de mestecat
şi le spargi ca şi cum ai sparge minciuni.
Stai întinsă pe spate şi rîzi,
pîntecul tău se umflă încet.

Parcul tematic Magic Forest

Spînul joacă table cu Harap-Alb pe o pătură uzată. Calul lui Harap-Alb îşi aprinde o ţigară şi priveşte jarul cu părere de rău. Balaurul îşi vinde la negru substanţele inflamabile unui moş care umple brichete în piaţă. Lupul a adormit în timpul filmului porno, iar Scufiţa Roşie, pitită într-un boschete, se masturbează şi plînge. Sfînta Vineri este solicitată la maxim de personajele Cartoon Network pentru sfaturi. Zmeii joacă Warcraft cu Făt-Frumos în reţea. Povestitorul exilat se urcă pe un piedestal şi începe să vorbească despre pierderea temporară a memoriei şi iresponsabilitate în pădurea fermecată, dar este imediat împuşcat de vînător. În pădurea fermecată toţi aşteaptă agenţii de recrutare ai parcurilor tematice. Acolo trebuie doar să dai autografe, să faci cu mîna copiilor, nu ai treabă cu binele şi răul, ca-n basmele alea idioate, de superputeri se ocupă grafica de calculator 3D, ai primă de stress, că doar lucrezi cu copiii, mai plasezi ghemuri de aţă fermecate în Happy Meal, ca păpuşile Barbie şi roboţeii să găsească drumul spre casă şi cam atît. Nu e foarte solicitant.