Ești ok

Norii își vor găsi singuri o direcție.
Închiși în casă, câinii vor mai lătra o vreme.
Părinții se privesc din fotografii,
incapabili de o atingere.
Unul câte unul, cârligele de rufe vor ceda,
eliberând hainele decolorate de soare.
Pământul se va compacta fără să fie atins
de ceva vizibil.
Un timp, furnicile vor mai munci.
Ca o râșniță decuplată de la electricitate.

Ai nimerit pentru o clipă
într-una din lumile în stagnare.
Te-ai întors.
Ai văzut bricheta, cheile pe masă.
Femeile, muzica, luminile.

în derizoriu

ce vreme câinoasă
picăturile de apă împrăștiate pe geam
reflectă lumina lămpilor cu sodiu

facem prostii:
bate vântul și singurul refugiu
bate vântul cotul meu lângă cotul tău
vorbim prostii:
bate vântul ce spun eu – exhibiționism
ce spui tu – voyeurism

un fir de salivă ți se prelinge din colțul gurii
spui că va fi bine
între vis și trezie

în nopți ca astea cad în derizoriu:
entuziasmul mă aruncă de colo colo
ca pe-o bilă numerotată într-o urnă
până când va fi extrasă
spre bucuria locuitorilor unei neînsemnate
republici separatiste

și a doua zi mă trezesc la hotarele ei

ce vreme câinoasă
fire de păr pe bărbie și mustață
ca la surorile tatei

până la noapte o să-nghețăm
și tu n-o să-ți poți spăla părul
tot ce pot să-i fac unei centrale stricate
este să o descriu:
ariston eurocombi
un manometru simpatic
un buton reset căruia îi atribui calități magice
și o vizetă prin care trag cu ochiul –

văd o cameră frumos mobilată
cuprinsă de flăcări

carnivores unite

a. ai adus o amuletă sf
din lumea ta acolo
razele soarelui
se dau în carusel

tu nu vrei să te trezești
în fiecare dimineață cu o
bandă elastică de fitness
care miroase a ben-gay

nu vrei ca la un moment dat
să nu-ți mai poți deosebi degetele
de morcovi închide ochii
și lasă-te moale

ești păpușica mea
fac ce vreau cu ea
spală gătește face curat

adio carusel
mori de apă pe râul de argint viu
șuruburi îndoite nu
scuipa curva dracului

b. tu ar trebui să culegi flori
pe pajiști nu să-ți bați capul
cu powerpoint-uri

uite alte fete au cumpărat canapea din aia
pentru că au văzut în ea artă
apoi au făcut sex în artă

și copiii lor sunt ca-n filmele
educative românești
strâng sticle își lustruiesc pantofii
îl iau pe nenea polițist de mână
să treacă strada

c. sunt cel care atârnă
de câte un rol social
cât să-și ia avânt spre un altul
nu mă opresc nicăieri
ca o maimuță care trăiește-n copaci

foto credit: luis quiles

cu puțin antrenament

da de mai multe ori
mi-a trecut prin minte
ba am și încercat
să tai cu partea boantă
a cuțitului
să urc pe scara rulantă
care coboară
să-mi imaginez exclusiv
lucruri pe care le cunosc deja
să bat toba din interior
să nu deranjez pe nimeni
de atâtea ori
am încălțat pantoful stâng
pe piciorul drept
am încercat să trec acul prin ață
să-mi număr banii când
n-aveam niciun chior
să fac același lucru o dată
și încă o dată
ca să nu provoc dereglări
în fluiditatea timpului

da de multe ori am simțit
cu cât îmi este mai străină
persoana pe care o iubesc
cu atât mai intense sentimentele mele
cu cât mai mare autoritatea
cu atât mai neglijent

da de multe ori
să negociez împotriva propriului curaj
până când rămâne doar frică
să mă împart în două
când simt plăcere o parte
să se gândească la degradare
cealaltă la plăcere
și astea să se împartă iarăși și
iarăși într-un orgasm mai slab
din ce în ce mai slab
până când degradarea va deveni
atotputernică
până când o entitate divină
până când istoria
o teorie
un slogan
gând oarecare
scurt frison
mă va înghiți