Cynismus

«Când, mult mai târziu, am citit cartea lui Theodor Weiser, Cynismus, mi-am adus aminte de Waniguchi. Se zice că strămoşul cuvântului „cinism” este sinonimul grecesc pentru câine, kyon. De vreme ce în japoneză se foloseşte pentru cinism cuvântul kengaku, care ar putea fi tradus literal „ştiinţa câinilor”, poate nu este greşit să spunem că kenteki, adică a fi „cinic”, e totuna cu a fi „câinesc”. Aşa cum câinilor le place să-şi bage nasul peste tot, mai ales în locuri murdare şi urât mirositoare, la fel şi cinicii nu se simt bine până nu reuşesc să murdărească totul cu gândirea lor perversă. Cu cât oamenii au mai multe lucruri la care ţin pe lume, cu atât au mai multe puncte slabe, mai multe motive de suferinţă. Cinicul nu poate în nici un fel să se împace cu asta.»

Mori Ogai – Vita Sexualis

Biblioteca Brautigan

„O bibliotecă nu mai puţin fantomă, dar cu particularitatea că există, că poate fi vizitată oricînd, e Biblioteca Brautigan, de la Burlington, Statele Unite. […] Biblioteca Brautigan reuneşte exclusiv manuscrise care, pentru că au fost respinse de editurile cărora le-au fost prezentate, n-au fost niciodată publicate. Ea cuprinde numai cărţi avortate. Cei care au astfel de cărţi şi vor să le trimită Bibliotecii lui Nu sau Brautigan nu trebuie decît să le expedieze pe adresa localităţii Burlington, Vermont, Statele Unite. Ştiu din sursă sigură că – deşi sînt interesaţi să adune doar manuscrise proaste – nu resping nici unul; din contră, au grijă de ele şi le expun cu maximă plăcere şi respect.”

Enrique Vila-Matas – Bartleby & Co

Vespa crabro

Gipane ies în trombă de la
biroul de daune Omniasig. Peste drum
un tip pregătește șprițuri în
pahare de bere. Grupuri de muncitori
buluc lângă pasarela feroviară:
eu am pus piatra de temelie la
doișpe noaptea. Am băut juma de litru!
Flutură fanioane galbene.
Turbinele negre lucrează fără grabă.
Cabinele locomotivelor plutesc
pe linii – bucătării ciudate de vară,
unde toamna bătrânii stau și fumează.

Într-o toamnă te-au lăsat la țară
printre copii violenți. Marcel era
vespa crabro, gărgăunele
care te alerga până acasă.
Te-au pus să faci figurine din plastilină.
Erai mândru că omulețul îți poartă amprentele,
omulețul tău deșirat – discontinuu.
Apoi materialul a ajuns înapoi în set.
Halul în care s-au amestecat culorile,
mirosul înțepător de reziduu petrolier
te-au înnebunit.

Ai ajuns să negi lumea concretă,
au fost blocaje pe chakra voinței.
Forțat de împrejurări ai început
să imiți liderul pentru a fi al doilea după lider.
Au fost blocaje, dar emoțiile urcau vibrând.
Ai fi fost mândru să tragi pe cineva după tine,
să-i lași o amprentă definitivă.

Credit foto: Mitoş Micleuşanu