mătură și strânge firimituri cu mâna
desenează nervoasă pătrățelele feței de masă
încearcă să mă scoată din mintea ei
tremură când mă apropii
e ca o despărțire în fața casei părintești
să nu mă mai simt un adolescent
ea cântă un elefant se legăna pe
și se oprește
(mai știe și cântece de leagăn rusești)
eu sunt un impresar aflat la capătul puterilor
tocmai m-am hotărât să renunț la meserie
mă zvârcoleam ca un câine în călduri
sub reclama luminoasă a unui night club.
adormise cu pavor nocturn în brațe,
trupul ei nu voia să mai știe nimic.
am visat că vine tornada,
încercam să mă lipesc de ziduri.
cine știe ce arătări vor coborî
pe funiile negre aruncate din cer.
gravitația enormă a unei alte planete
mă țintuise locului.
era imposibil să respiri în
marea pată roșie a lui jupiter.
pe hol, un bărbat discuta afaceri
la telefon. a deschis ochii și s-a întins.
din toată încurcătura aia birocratică
a înțeles: refuz să renunț la divorț.
știam că este complet dată peste cap
după povestea cu mine și voiam să intervin
cu metodele doctorului charles bovary.
eram convins că voi putea săvârși un miracol.
o dureau ovarele, așa că i-am masat burta.
nu voiam durerea, voiam să simt pielea,
știam că în curând voi fi în ea și durerile ei
nu au cum să-mi afecteze plăcerea.
primul meu videopoem 🙂
La Bistrița, poezia a devenit o afacere de familie. Doar aici poți să-l ridici pe adevăratul Sebastian în vis pe umeri ca să fie cel mai înalt. Dan Coman și Mara unesc două paie de băut și se joacă ”cine suflă mai tare”. O familie în care se adună laolaltă artele. Dansăm împreună pe Mefisto Waltz, acordurile chitarei lui Andrei Gamarț ne învăluie în fiecare seară, așezați pe parapetul podului de peste râul Bistrița. Și dacă asculți foarte atent, poți distinge un murmur ca de pe altă lume. Ea e Monooka. Doar aici poți să-i întrebi pe optzeciști ce este poezia și întrebarea nu va părea nici obraznică, nici deplasată. Pe scena de la Sinagogă, Radu Vancu îi compară pe poeți cu diverși actori celebri sau cu personaje din desene animate. Alex Văsieș face pariu cu Radu Nițescu că o să aibă emoții când va urca pe scenă. Lui Gringo însă, cum îi mai zic prietenii, nu i-a tremurat niciun fir de păr.
La Bistrița am alcătuit cu toții o familie armonioasă, ca și cum ne-am fi unit paiul de băut cu cel al unui zeu jucăuș și aerul nostru ar fi fost al lui și aerul lui ar fi fost al nostru.
am notat tot ce aveai să-mi reproșezi
lucrurile pe care ar fi trebuit să le fac
și imediat s-a decalat în mintea mea –
lista a fost făcută de un străin
pentru un alt străin și în mintea lui
totul s-a decalat încă o dată
am vrut să merg până n-o să mai știu
cum să mă întorc
dar orașul ăsta e prea mic
să ascult toată ziua vocea de la hipermarket
un angajat de la raionul este așteptat
cu speranța că o voi visa
să strâng nisipul rece în pumni
să-l presar printre degete până voi amorți
și tot străinul a încercat să glumească
”oricum nu știu să fac un nod ca lumea
cuțitele din casă n-au mai fost ascuțite de mult
și n-am bani de-o supradoză”
nu o voi face
ar însemna să ajut un străin
1. în iarba înaltă din fața casei
toate portierele deschise în spate
copiii butonează încruntați telefoanele
costum de baie și pălărie de pescar
lângă mașină tatăl vorbește la telefon
în câteva ore vor fi pe plajă dar
nici aici nu e rău nu-i rău deloc
2. atacă străzile zonei rezidențiale
conturul unui pet de bere
în sacul de pânză
mă-ta e acasă?
și tu stai într-o vilă din asta?
micul proprietar îi va servi
cu apă de la robinet
tâmplele lor se zvântă în curent
3. tălpile i se desprind de pământ
în timp ce-și ia rămas bun
râsul ei e o undă tractoare
a jucat badminton cu el
toată după-amiaza
la orizont norii cumulus
se revarsă în cascade roz
4.acum ar fi momentul să vii
sunt ca un telescop la belvedere
refuz să cred că ai trecut
și nu te-ai oprit să introduci o fisă
Dacă aceste drumuri vor fi transformate cândva în străzi, atunci aici, unde se află corpul de gardă și locul pentru percheziție, va fi piața principală a unui viitor oraș. Și așa cum se strâng acum coloanele din toate părțile, atunci se vor strânge demonstranții, într-o veselă zi de sărbătoare.
-Al. Soljenițîn-
să mănânci biscuiți petit beurre
să-i faci semnul acela pe buze semnul
din á bout de souffle
tu să fi fost principiul ei ordonator
permanența continuitatea și permanența și
principiul
tu s-o fi hrănit cu biscuiți sparți
din palmă și oboseala
doar în brațele tale să se transforme
în plăcere
și excitarea și duioșia
una-ntr-alta una-ntr-alta una-ntr-alta
întruna întruna
ca dinții unui fermoar să vă unească
numai ție numai ție
camerele presurizate unde se închide
cu gândurile ei
numai ție numai ție
anxietățile incandescente neoane subțiri
ace lungi cu sclipiri neașteptate
fiecare sclipire vârful unui alt ac
împunge și trece
într-o altă dimensiune
numai ție numai ție
tot ce luciditatea ei a atras fără să vrea
ca o oglindă care-ți arată
cum ești în realitate
și ai scuipat
și ai scuipat
și ai scuipat-o
Cutia Neagră 