la vama sculeni ne-au coborât pe toți din autocar. am stat la rând mai mult de jumătate de oră să ne verifice pașapoartele. pe ușă era un abțibild cu steagul româniei. toate cele trei culori erau scrijelite în mijloc. mi-a adus aminte de steagul cu gaură de la revoluție. steagul uniunii. în interiorul steagului era scrijelit ro, iar în afară ru.
vameșa de la vama moldovenească m-a întrebat unde mergi andrei? i-am zis că în tabără. la muncă sau la odihnă. n-am știut ce să-i răspund. nenea de lângă mine probabil la voluntariat!
chișinăul noaptea: f multe cazinouri. iluminat public doar în centru. mi-a explicat aurelia că la începutul anilor 90 se mai dădea. câteva ore pe seară. apartamentul aureliei f îngrijit, aranjat cu mult stil și pricepere. poze cu ea și cu petru de la nuntă în camera de zi. harta metroului parizian la baie.
am dormit două ore. aurelia ne-a făcut un ceai. am mâncat biscuiți. ne-a arătat leii moldovenești. am râs. capul lui ștefan cel mare pe toate bancnotele. mult timp, explica ea, istoria românilor era predată ca o parte a istoriei universale. apoi au decis să facă un manual separat cu istoria românilor. apoi cele două ”istorii” au fost comasate, istoria românilor rămânea istoria românilor, doar că acum se găsea în cartea cu istorie univ.
tanti de la chioșc a luat o lupă și a cercetat cu atenție bancnota de 200 de lei md.
pensiunea era f ok. tanti de acolo ne-a zis să oprim boilerul când facem baie, că s-ar putea să murim electrocutați. mai târziu mi-am dat seama că se furișa la noi în apartament să stingă boilerul. făcea economie la curent electric. în fine.
plăcintele servite la masă. cu varză, cu brânză, cu cartofi. excelente. prima plimbare prin sat. motociclete cu ataș ca-n videoclipul celor de la zdob și zdub, copii pe bicicletă la bustul gol, cu mănuși de lână albe, foarte mândri de ei, fete blonde cu părul lung prins în coadă, cu tricoul negru al unei echipe de fotbal din rusia sau ucraina.
lectura lui naomi ionică. au venit și fetele din sat care au stat foarte cuminți. una dintre ele a citit o poezie sinceră de dragoste. rețin: dușman sadea 🙂
dimineața și seara plimbări cu dumitru crudu. aha aha să mergem și pe aici, să vedem și pe aici. foarte energic. cum a mâncat el trandafirii de pe masă ca să-i demonstreze unei fete că o iubește. prietenia cu ianuș. luați într-o seară la bătaie de niște șmecherași din brașov. a doua zi dimineață le-a venit ideea unui nou curent literar: fracturismul. am vizitat peșterile de pe valea răutului. pescarii au construit pontoane. în capătul pontonului au așezat scaune. cel mai șmecher a pus un scaun furat dintr-un cinematograf. plușat.
am cumpărat o sticlă de vodcă cu mihai felea. mi-a povestit câte feluri de dispozitive se pot construi pentru a fuma marijuana.
plimbarea cu căruța. eu voiam să ajung neapărat în mășcăuți, pentru că toți cei care sunt așa ca mine, adică mășcați, se trag de acolo. dar calul avea 13 ani. am vrut să închiriez o bicicletă. an alien in trebujeni. am văzut că nu se poate și am împins la căruță pentru că mergea foarte încet. voiam să o ia la galop să ajungem departe. voiam ca toată lumea să fie fericită. atingeam roțile cu palma ca să se imprime călătoria asta cât mai bine, să o țin minte și din punct de vedere tactil, să nu o uit niciodată.
discuții foarte aprinse legate de poezia ecaterinei bargan. mihai nu înțelegea de ce trebuie noi să deconstruim textele ecaterinei. dumitru a ridicat problema simbolurilor în poeziile mai noi ale ecaterinei. spunea că aduce a nichita. nu am fost de acord. cele mai bune poezii ale ecaterinei sunt cele în care acumulează detalii, care nu au neapărat legătură unele cu altele, totul este susținut de coerența internă, psihologică/de stare a textelor.
seara au venit niște băieți cu bicicletele. au avut o pană și nu aveau unde să înnopteze. mi-au povestit anecdote din armată. cum un soldat a aruncat un chiștoc pe jos și comandantul a zis oh săracul chiștoc a murit. acum trebuie să-l îngropăm. a pus toată compania să sape un mormânt adânc de doi metri. au aruncat chiștocul acolo și l-au îngropat. compania a plâns la comandă la mormântul chiștocului. apoi au trebuit să dezgroape chiștocul. altă poveste: cum erau puși să se roage seara la întrerupător. să se aprindă singur. cum li s-a ordonat să măture curtea cu un drug mare de fier (lom). cu drugul abia puteai să miști o frunză. am învățat două cuvinte noi: lom (adică drug) și loh (loser/fraier).
în ultima zi am discutat cu naomi, ecaterina și buzu despre arta defecării și despre dumnezeu. dumitru ne-a povestit despre peripețiile lui dintr-o gară din românia, unde ajunsese noaptea, în drum spre brașov și unde găsise un portofel. în portofel erau exact banii pentru un bilet de autobuz (sau era tren?) până în brașov. anii petrecuți în georgia. luptătorul din afganistan. scriitoarea din ucraina care era să fie răpită. dumitru și scriitoarea urmăriți de mai multe mașini. accidentul. nunta din uzbekistan. declanșarea războiului din georgia. dumitru își pierde toate manuscrisele. vreau și eu burse din astea!
seara s-au citit prozele (polițiste) scrise în tabără. au participat directorul editurii cartier gheorghe erizanu, criticul mircea v. ciobanu și directorul revistei semn, angela brașoveanu. cel mai mult mi-au plăcut cele ale lui ion buzu, mihai felea, al carolinei vozian și a doua povestire a aureliei borzin, dar aproape toate au fost captivante, bine scrise, pline de haz.
a doua zi ne-am despărțit prea repede, de la mulți nici nu am apucat să-mi iau rămas bun, s-au împrăștiat toți care încotro. m-am plimbat cu celebrele maxi-taxiuri din chișinău, am mâncat la gălbenuș, am fost într-un parc în care locuiau oameni, își agățaseră hainele la uscat, și-au făcut un cort dintr-o prelată pe care era imprimată nașterea lui adam din capela sixtină, am băut bere auriu, am văzut reclame și denumiri de firmă haioase (franzeluța, piele – magazin de prezentare, autocrist srl, cea mai bună soluție posibilă pentru câinele dumneavoastră), am mâncat un somon excelent pregătit de mama aurei, am băut cvas și am povestit mult cu aura și ecaterina care a zis că ne este foarte bine, referindu-se la tabără, la vestea că a ieșit de la tipar noua ei carte, la faptul că am mâncat atât de bine și că am ajuns să ne cunoaștem. și eu m-am simțit foarte bine.
Cutia Neagră 