ritual subteran

în ungurește aluniță înseamnă
amprentă maternă
dacă mă uit cu atenție la ale mele
după căderea nopții
pot vedea cum ele încep să crească
și cresc noaptea întreagă
mă acoperă ca un mușuroi
eu sunt în centrul mușuroiului
în camera reginei mamă
toate lucrătoarele mă hrănesc pe mine
sub ocrotirea reginei mamă
dimineața mă trezesc odihnit
și văd altfel copacii
seva lor pulsează în trupul meu

Anunțuri

la cules de afine*

*lui Bogdan Coșa, în loc de mail

fructele mici albastru-brumat
se rostogoleau în căușul palmei
cum ar fi să culeg mai multe și să le duc colegilor?
nu
cel mai bine ar fi să i le duc direct șefei
punem pe roate o mare afacere cu afine
eu le culeg ea face tarte și prăjituri
poate primesc și eu mai mult de 8 dolari pe oră
scap de colțul cu vase murdare
de pielea expandată din cauza
mănușilor de cauciuc și a umezelii
de hainele în care poți ghici
meniul zilei de la paolina
deja mă vedeam îngenuncheat
printre tufele de afin cu o perie improvizată în mână
coborând muntele cu două pungi
legate de ghidonul bicicletei
apoi mi-am dat seama că e imposibil
treceau pe lângă mine
familii care își lăsaseră rulotele în parcarea
din vârf grupuri de cercetași făceau poze
degajau un optimism relaxat
și nu se atingeau de afine
mă întrebau dacă am urcat poteca
plină de stânci cu bicicleta
mie îmi venea să le zic că da
mă sfătuiau pe un ton condescendent
să nu cobor pe unde am venit
”maybe if i had wings” le răspundeam
le voi scrie un mail alor mei să le fac în ciudă
pe mt. battie lângă ocean
e plin de afine mai ceva ca în ciucaș
și nu se atinge nimeni de ele
ar trebui să vină țiganii să le culeagă

extincție

mă voi subția
ca o acadea făcută poștă
de zece tipe
voi muri de plăcere
lobotomie lentă

înconjurat de
bâzâitul radioului
puricii ecranului
și cursoarele ce aleargă
fără țintă

strigătul meu de plăcere
acoperă tot ce înseamnă viață

doioptșase

era momentul să
treci la nivelul următor
ți-ai instalat jocul
pe computerul cu numărul
de inventar 0702 din
laboratorul de info
(zumzăi dens
magnetic
în cutia mea)
pentru mine n-a însemnat
o simplă operație
n-am reușit să descompun
pe biți
cum am mers pe rep
împărțind perechea de căști
de la playerul meu
cum am alergat printre
starturile de flori din parc
foșnetul acela ca de
lenjerie intimă alunecând
pe piele
și noaptea petrecută la pensiune
(zumzăi dens
magnetic
în cutia mea)

Un poem de József Attila

De ce ai plecat, dacă mă dorești

E adevărat că te simt și acum,
când ești departe de mine?
De ce ai plecat, dacă mă dorești,
dacă doar în mine poți fi gătită de sărbătoare.

De ce nu mă săruți, dacă-ți face plăcere?
De ce obosesc cei ce aleargă?
De ce macină marea asemenea unor carii
corabia zveltă, făcută să îndure furtuni?…

Știu că vei veni. Vei cădea în mine
ca o scânteietoare piatră-fulger* în lac!
Pârjoli-vom oare pământul,
împletiți asemenea unor flăcări convulsionate?

Și ai avea puterea să-mi privești fața tristă
adunată în băltoace, dacă și eu aș putea s-o pătrund?…
O doamna mea, nătângo, nebuno,
jucător prefăcut, jucărie stupidă, de nimic!

*întocmai ca în credința populară slavă și germanică și la unguri exista superstiția potrivit căreia proiectilele de piatră încinsă căzute împreună cu fulgerele sunt cochiliile pietrificate ale unor belemnite.

poem antievoluționist

ieșeai pe terasă dimineața
îți comparai mărimea mâinii cu o frunză de arțar
dădeai foc furnicilor folosind un tub de spray
și o brichetă
îți treceai mâinile peste piept și abdomen
constituția ți se schimba de la o zi la alta
urcai în pod făceai tracțiuni
te odihneai întins pe jos în camera de zi
numărai bucățile de parchet
din interstiții ieșeau
larve de țânțari care îți gâdilau picioarele
îți aminteai cum arai fotoliile cu un tractor
când erai mai mic
(trecuseră câteva săptămâni bune
de când ai încercat să te angajezi
la un depozit de materiale de construcții
noroc că nu te-au acceptat
durerea de stomac din diminețile acelea
era un semn prevestitor pentru ce avea
să te aștepte)
nu știai ce să faci
să mănânci să bei să îmbrățișezi sau să dormi
nu aveai cu ce să te compari
și băgai mâna în pantalonii de trening
începeai să te masturbezi
soarele se apropia de o pantă alunecoasă
cineva suna la poartă

treceau secunde bune până să înțelegi
ce vor de la tine
să citească gazul sau lumina

cu autostopul prin america

prima lor preocupare
e confortul tău fizic
reglează aerul condiționat
și bancheta apoi
întrebările îți deviază atenția
spre iarba tăiată la milimetru
sau spre bătrânul continent
te învăluie căldura unor
mici înghițituri de cafea
bifează rapid răspunsurile
zâmbete madame tussauds
singurătate cu livrare rapidă
good for you good for you

Poesis Internațional

A apărut o nouă revistă literară, căreia îi urez să aibă cât mai multe ediții: Poesis Internațional. Printre redactori se numără Ion Mureșan, Felix Nicolae, Robert Șerban, Balázs Attila și alții. Este lăudabil faptul că revista conține foarte multe poezii traduse din alte limbi. Revista poate fi citită în format pdf aici

Control

vocea care te însoțește
mind your step
un cântec de leagăn pe repeat

să facem un experiment
punem un pet gol pe balustradă
îl lăsăm să cadă odată ajuns
la capătul benzii rulante

mâini cu mănuși chirurgicale
se vor întinde să îl prindă