după trei luni
de spălat vase
în jurul meu se învârte acum
șamanul din bronx
cu trompeta lui
mă întind pe bancă
zâmbesc
în ochelarii de soare
se reflectă cerul
pescărușii care alunecă
în voia curenților
piciorul dezvelit
doar pentru mine
al statuii libertății
și puful ei blond
mă ridic târziu
șamanul descântă departe
un om de pe wall street
stă întins pe o bancă
mâinile împreunate
pe piept
îmi vine să îi slăbesc
nodul cravatei
Câteva texte de ale mele în revista Echinox. Click aici.
ne fluturăm mâinile, robinsoni naufragiați pe un ring de dans. îmi fac loc printre oameni. când nu găsesc pe nimeni, îmi fac loc printre oameni. sub lumina stroboscoapelor ating membrele prinse în lanțul cinematic. reiterare. reiterare. vreau să memorez toate fețele. basul umple golurile poveștilor noastre incoerente. sărbătorim reîntâlnirea cu gesturi care seamănă cu exploziile tunurilor de confeti. lumea, așa cum o cunoaștem, e pe touchscreen.
în zori, amorțeala nervilor e întreruptă de ecourile din ce în ce mai slabe ale serotoninei. trupurile noastre refuză să fie integrate oricărui circuit natural. trupurile noastre, holograme lipsite de sens.
Prima oară am crezut
că am găsit un post fantomă
și ea e ceva miss univers.
Apoi am văzut că nu e machiată
avea o bluză cu paiete mov
fără mâneci brațele
bronzate neuniform.
Povestea cum
desfăcea porumbul
în bucătăria de vară
după-masa
butoaiele cu apă
de pe acoperișul caselor
pârâiau ușor
își arăta mâinile pătate
de la nuci.
Tăcea mult și ne zâmbea.
Pixelii ecranului dogoreau
ca un câmp de floarea soarelui
ca un câmp de maci
și aveam cu toții impresia
că o cunoaștem
că am trăit lângă ea
într-un blank total.
Până să ne dezmeticim
pe ecran au început să ruleze
burtiere cu litere capitale
din stânga în dreapta
războaie scumpiri
din dreapta în stânga
ordonanțe statistici.
Uneori ni se pare că zărim printre ele
paiete mov o bucățică de piele.
Adevărul despre acea
Dimineață care se deschidea ca o
Tabacheră de aur
Trebuia căutat în diferența dintre
Declarațiile celor două surori gemene dar
Contururile cadavrelor
Trasate cu creta pe podea
Începuseră să migreze plictisite
Spre baie spre bucătărie și
În mintea detectivului
Și a ucigașului
Răsărea cu un delay de 10 secunde
Aceeași melodie
Preluată treptat
Cu sincope și chichoteli
De un cor de copii
…dar la proză a câștigat Bogdan Coșa! Țin să-l felicit încă o dată, prima oară l-am felicitat la telefon, apoi personal, și prin anunțul ăsta îl felicit a treia oară. Oais, oare nu e prea mult? :))
Anunțul oficial aici..
de când mă știu
adorm în timp ce mama
frământă aluatul
până se face un obraz rotund de copil
amestecă mâncarea pusă pe foc
cuțitul râcâie coaja crudităților
cru cru cru
luminează umede
galben portocaliu și alb
lumina asta intră pe sub
ușa camerei mele însoțită
de vocile teatrului radiofonic
și dacă toate astea n-au contat
atâta timp
acum au puterea unui preinfarct
când va muri
voi da radioul la maxim
voi cumpăra un robot de bucătărie
și îl voi lăsa să meargă în gol
să nu se audă până afară
cum eu în cameră
adormim atât de aproape
unul de celălalt
respiri
și simt bucuria lui cocteau
când cetaceele ieșeau la suprafață
asculți
respirația mea steampunk
cu sentimentul că nu va fi nevoie
de nici o revizie
De o vreme nu ne mai înțelegem așa
bine, ca doi sâni mici care au crescut
împreună, dar nu s-au atins niciodată.
Cutia Neagră 