se lasă cu sânge :)

cu claudiu la foarfece

Xio

1

când nu mai exista nici DRUM doar CASĂ și
SERVICIU și NAVETĂ iar viața noastră s-a
limitat
la activitățile strict necesare supraviețuirii
când degeaba era seară și dimineață vânt proaspăt și înțepător
ceapă roșie rece și vin roșu că nu mai aveam chef nici
să ne mișcăm nici să cumpărăm țigări
nu mai aveam chef de absolut nimic
atunci renunțaserăm deja să ne definim
lipsurile să ținem cont de ele

2

eu cred că noi ducem o viață cinstită
nu mințim nu furăm nu provocăm pagube nimănui
nu facem rău sau cel puțin ne străduim să nu facem rău
altora
am renunțat deja și la explicația faptului de ce
nu putem să trăim așa cum ne-am dori că doar
ne-am imaginat numai lucruri bune și frumoase și cred că și noi
am fi mai buni dacă am trăi așa
eu cred că noi ducem o viață cinstită
am putea fi cei mai mici fii ai omului sărac din basme
eu cred că ducem o viață cinstită și totuși ne împrietenim
cu moartea

3

e noapte desigur am vorbit despre tine înainte de culcare
ne gândim la tine și suntem îngrijorați din cauza ta
îmi imaginez că intri în casa noastră scrii citești mănânci
fumezi sau doar stai și vorbești cu noi
apoi pleci și vii din nou și noi te așteptăm
avem un zâmbet nou-nouț și ne strălucesc ochii
potrivit ultimei mode ochii trebuie să strălucească
dar desigur și zâmbetul nostru e numai bun de schimbat

-Kinde Annamária-

În următorul număr din Poesis International vor apărea textele a trei autori din antologia Alapművelet (Operații de bază), apărută în 1985 la editura Kriterion, printre care și trei poezii scrise de Kinde Annamária.

două simpatice

are doar două mall-uri ce oraș mic e
după ce facem baie și ne aranjăm
îi zicem să ne aștepte în fața porții
deși o să se îmbibe mirosul de benzină
în haine dacă urcăm în dacia aia
degetele aproape ating locul dintre buze și nas
unghiile sclipesc în contralumină
buza de sus se desprinde de buza de jos
acolo luciul întunecat
mama e gata cu cel puțin o oră înaintea celorlalți
se așează încet pe colțul patului
ține în frâu toate cutele rochiei
șuvițele între degete ca niște coafeze
verifică vârfurile cum e părul meu?
ciocolatiu negru castaniu curcubeu
mâinile coboară între picioarele încrucișate
iegări gri șobolan bâț bâț din picior
noroi pe tocuri
jucați șeptică pe poșeta roșie de catifea
cărțile au imprimate pe spate eticheta jack daniels
o să vezi că n-o să te mănânce nimeni
își verifică machiajul și dinții în ecranul stins
al telefonului inteligent și coboară
pe cururile lor frumoase nu se vede de unde vin
și încotro se-ndreaptă

…

o să vină fetițele să te tragă de
firele albe crescute pe umeri
când dormi pe plajă cu fața-n nisip
și ce-o să te mai doară andrei

strange lifeforms

prezența lor îmi aduce aminte de toamna lui vivaldi
ei rup pâinea nu mușcă din ea
confundă iubirea cu încălcările frauduloase
ale spațiului privat
dar asta se întâmplă doar în absența celuilalt
se răsfoiește calendarul cu fazele lunii
sau se face curat după caz
senzualitatea ei sună ca un bici
el este un adept al cunoașterii aprofundate și exacte
asta îi face atât de compatibili
ușurința cu care pot fi jigniți de celălalt
atât de corecți și cumsecade în indiferența lor
încât niciunul nu a întrecut limita și nu a plecat
în anii nouăzeci când au fost pe rând
televizorul color sectele orientale mitingurile
privatizarea orele suplimentare jocurile pe calculator
vacanțele petrecute separat
din ce în ce mai inventivi pe măsură ce –
încet dar sigur – nivelul serotoninei scădea
apoi m-au privit cu speranță și deznădejde
speranța unuia era deznădejdea celuilalt și invers
cu toate astea umbrele noastre s-au atins cu sfială
în reflexiile soarelui
dar s-a demonstrat și răsdemonstrat că
de la bun început am făcut parte dintr-un triunghi
cu centrul de greutate calculat greșit