după ploaie o lumină
de-ți vine să ascunzi repede în buzunar
orice gunoi de pe jos
pe coordonate spațio-temporale unde
radiațiile solare sunt resimțite
ca duioșie
intersecția strălucește ca o prismă
descompune realitatea în latențe
le voi trăi deodată pe toate
ieșim din tunel
întunericul continuă
muștele umblă
pe podea cu
aripile înțepenite
printre încălțările
noastre sclipitoare
și atunci
senzația de postliceală
urmele teului
lucesc pe coridoare
pentru portar
un murmur adormitor
cheia nepredată
a sălii unde
ne învață
marketing
cum să vinzi
când implicare zero
când ies
aburi pe gură
cum să te vinzi
I.
când te simți suficient de maso
să o iei pe coajă încă o dată dpdv emoțional
du-te pe strada anina nr. 2
ăsta e un cântec excesiv (de prost)
încă mi se întâmplă să cred
se vor trezi în mine
gândirea cumpătul măsura
adevărul simțul ridicolului
încrederea unei anumite femei –
e unșpe noaptea sună la interfon
urmărește numărătoarea inversă pe afișaj
30 30 … 30
29 29 … 30
… … … …
1 1 … 1
apasă palma pe difuzor
dacă te plictisești ai putea încerca
să modulezi cântecul interfonului
cu palma căuș etc
te pricepi n-am ce zice
explică-i lui nenea care iese din scară
că tu la 22
sunt trei uși și doar pe una scrie numele cu cretă
una e ca o broască râioasă transformată în
lacăt chinezesc deci e a treia
bate
ai inventat nu știu câte coduri secrete
sau așa îți place să crezi
de fapt nu prea ai imaginație ești un tip discret
bați de două maxim trei ori niciodată cu pumnul
pe o foaie de hârtie ai făcut inventarul poveștii
cu interfonul ușa vecinii etc.
dar nu ai pus-o în cutia poștală
II.
Pentru că îngerul se ascunde în detalii
-Petri György-
trec pe sub o măsea electrică
cabinet stomatologic
rădăcina seamănă cu o pereche de coarne întoarse
în mijlocul magazinului de covoare
pe un stativ înclinat la 30 de grade mândrețe de
model cu soare năpădit de buruieni
aici pe covorul ăsta persan mi-ar fi plăcut să te fut
am intrat în apartament și direct
pe masa din bucătărie
bucată cu bucată piesă cu piesă
și dezmembrat am fost
apoi am pus toate piesele la loc
o mai rămas câteva ace și o pernă
un arici la patru ace
să te descoase
trec pe lângă case
indexul contoarelor de lumină și gaz în geam
zeci de ani în aceeași casă pentru ca în final
să te întreci cu vecinul de peste drum
cine are indexul mai mare
frizeria tundem și copii
cu băiețelul în vestă și cămașă tuns punk
fetița tunsă ca solistul de la the cure
pe someș peturile participă la un miting
se încing spiritele prinse în bulboană
urcat pe balustrada podului
le-am adresat cuvinte liniștitoare
în fața bisericii am profețit așa:
căci dumnezeu are grijă de proști…
am văzut o stea căzătoare și mi-am pus o dorință
să nu mai fac așa ceva în viața mea
poate era cometa halei-hop sau hale-lei
fete machiate dur
cu albul ochilor lucind ca niște gheare
aruncau mucul de țigară pe geamul taxiului
băieților li se îmburda mașina în intersecție
cu subwoofere cu tot
atunci mi-am desfăcut brațele molto largo
atunci am strigat
lăsați
buniciclopii
parchetarii
cei care scuipă pointilist
cei care se pișă în stil pollock
mâțoflețele
cosmopizdele
și karmacazanele
să vină la mine
căci vrerea mea este
de a-i ierta
și mântui degrabă
căci eu sunt deșertăciunea minciuna și spaima
ajuns la gară am comandat
o shaorma cu obidă pt prunc
și am mâncat-o plin de evlavie
după a venit
oboseala de dincolo
și oboseala de dincoace
voiam să fiu aproape de o sursă
de orice sursă
doar să emită ceva
îți dăruiesc micuța colecție
de chicioșenii pe care am reușit să
o adun pentru tine
nevoit fiind să ascult magic fm
așezat pe o bancă-n gară:
i’m all out of love
now you’re just somebody that i used to know
hei hei oceanul ne desparte
there’s magic everywhere
ain’t no sunshine when i’m gone
i’m gone
controlorii uneltesc împotriva călătorilor
o eroare de sistem ceva
niciun bilet valabil
în curând o să rămân ultimul
blochez ușa compartimentului
de ce am încercat să plasez
dramul de afectivitate acolo unde
în loc să reflexia noastră în
vechiul samovar pufăie aburi
acolo unde dospește cu mult zahăr te rog
saltea nouă se înmulțește închide ochii
masez capul cu șampon e atât de mic
și stă cum vreau eu
înmiit se întoarce de ce ești tristă?
mă duc să cumpăr lapte și pâine
ne face mai buni
m-am trezit în harghita și wejh ce bine era!
grâul de toamnă
acoperit de brumă
câmpuri de lână verde merinos
hornurile fumegau ca-n siberia
oamenii turau drujbițe
îi știam pe toți
unguri răi cât trebuie
pălincă să beau
era perlată și mirosea curat
turnată în păhărel
o serveau pe palma întinsă
și asta m-a remontat
III.
adevărul e simplu. s-a întâmplat cam așa: lui i-a venit ideea să se întâlnească cu ea în timp ce asculta simfonia a 6-a a lui beethoven. ea a fost de acord și a început să facă curat în apartament. noi știm ce înseamnă ca o moldoveancă să se apuce de făcut curățenie. el a ajuns târziu în oraș. a rugat-o să vină în barul unde se întâlnesc poeții pentru că voia să mai stea cu ei. ea s-a enervat și a ieșit la film cu prietenele. în treacăt fie spus: nici el, nici ea nu aveau credit să sune sau măcar să se bipuiască. niciunuia nu i-a trecut prin cap să folosească telefonul altei persoane din anturaj. sub impulsul clipei, el a urcat într-un taxi și dus a fost. ea era la film, asta se știe. el a plecat la gară. a aflat că există un tren spre brașov în aprox. două ore. s-a întors pe strada anina și a lăsat în cutia ei poștală bilețelul, după care s-a întors la gară. nici cobileanski n-ar fi putut să scrie un scenariu mai fain.
1:1 La început [a fost] aer. Și [Dumnezeu] a zis: Să fie mișcare. Și [a fost] mișcare.
1:2 Apoi [Dumnezeu] a făcut aripile. Dar aripile nu purtau nimic, singure se purtau în pustiu. Și [Dumnezeu] a zis: Să fie trup aripilor. Și [a fost] trup. Dar trupul nu vedea nimic. Și a zis [Dumnezeu]: Să fie ochi corpului. Și [au fost] ochi.
1:3 Toate celelalte de la ochi au fost date, nu era nimic, care să nu fie de ochi făcut. Și a vrut ochiul lumină și [a fost] lumină. A vrut întinderea cerului și pământ. Și a vrut apoi viețuitoare, oameni și fecale. Și a zis [ochiul]: Lucrul acesta e bun și a zburat la ele.
1:4 [Dumnezeu] a făcut muștele după chipul Său. Dumnezeu le-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: ”Creșteți, înmulțiți-vă și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
Păi cam asta e, dacă am înțeles corect. Unele cuvinte se pierd și de aceea le-am sugerat eu în paranteze, cel mai des cuvântul ”Dumnezeu”. Cuvântul ăsta întotdeauna e la locul lui. După cum vedeți, textul 1:4 e același cu cel din Biblia noastră. Nu m-aș încumeta să bag mâna-n foc cine de la cine a transcris.
Gheorghi Gospodinov – Un roman natural
făceam parte dintr-o familie de valeți
și menajere
pe linie paternă se transmitea
din generație în generație
disponibilitatea fizionomia neutră
vocea catifelată mănușile albe
nu am nevoie de sfaturile vestimentare ale gardienilor
postați în fața ambasadei
îndes tricoul în pantaloni
în spatele unei furgonete ford transit
iepurași și ață colorată în geam voci de copii
fuck e o grădiniță
verific ținuta în fața vitrinelor
îndepărtez scamele de pe tricou
am grijă să nu calc în rahat de câine
suspectez orice denivelare simțită sub tălpi
stau de jumătate de oră în soare și
mai am de stat o jumătate
mi-e teamă să nu se fixeze încruntarea pe față
mai bine plec
să beau apă rece astfel crește viteza de reacție
mai bine aștept lângă semafor
determinarea studenților de la ase
îmi face bine vor face mulți bani
vor prinde din mers noul trend economic
mai bine cred în tinerețe și noroc
mai bine dumnezeu
caut un cerșetor și nu găsesc
lui Matei Hutopila
cum te oprești în vârf și privești înspre vale
case prospăt vopsite muzică sintetică
miroase a popcorn
se turează motoare
numai gândul că ceva din postura ta
ar putea insinua semeția
îți tasează vertebrele
[salcâmii aveau sensul lor
și ei cântau o melodie]
astăzi trăiesc doar străini
și-n măduva lor
vlaga dracului
am desconsiderat destul viziunea ta oarecum clasică
asupra relației de cuplu
cu toate celelalte înainte și după tine a fost același amestec
de nebunie și control m-am implicat ca un investitor străin
cu dare de mână dar ușor contrariat/ lipsit de experiență
când vine vorba de obiceiurile și legile locale
am alergat după intensitate fără să-mi treacă prin minte
că e un drog pe care ți-l fabrici singur
trebuie doar să ai un sistem cu mii de senzori un aparat
care reglează în mod constant senzația de bine a celuilalt
am vrut mereu fete independente îți amintești poate de tipa
care aștepta în fața muzeului guggenheim din new york
ronțăind un morcov crud aș fi vrut să ajung să mănânc
un pătrunjel cu ea să o conving că pătrunjelul e mai bun
de acum voi încerca să câștig independența față de mine
n-am făcut-o când a existat acel climat de încredere
(un melc se plimbă în jurul capului tău desenează o
aură neregulată și rece în timp ce ne sorbim băuturile
cu spatele sprijinit de zid) mi-e frică și sunt scârbit –
planurile mele pe termen mediu și lung
ar putea suna ca rapoartele despre evoluția bolii
m-am așezat lângă tine pe bordură
sfârșeală din aia abia puteai
să duci țigara la gură
steaua roșie pe cadranul ceasului
dacă stau nemișcat aș putea îmblânzi
durerea mă miroase dar nu atacă
ne uitam amândoi la flip flap
floarea dansatoare de pe bordul
unei mașini parcate acolo
treceau muncitori în salopetă
ți-am spus omule trebuie să aibă
doi douăzeci cu unu patruzeci
după ce-ți dai seama că ai greșit față de tine însuți
[ca și cum ai arunca deșeuri nucleare
chiar în habitatul tău și ele ar începe să te modifice încet]
te apuci să ștergi greșeala imediat
și-n graba de a o repara săpunul freacă pielea
și se aude vocea ta de bărbat care cântă-n baie
Cutia Neagră 