Moscova-Petușki

Articolul lui Radu Vancu despre jurnalul lui Cărtărescu Zen, Jurnal 2004-2010 m-a făcut să revin la documentarul Moscova-Petușki. Iată-l (pentru cei care nu l-ați văzut deja):

Anunțuri

cel mai puternic laser din lume

e un proiect ue
care va atrage mulți inverstitori
cercetătorii din diaspora
se vor întoarce la măgurele
se va crea un adevărat mediu
competitiv în jurul
brelocului chinezesc
fascicolul va fi îndreptat
spre ferestrele blocurilor
și asupra copiilor care ies de la școală
puțini vor fi cei care vor înțelege
din păcate
printre ei va fi și fiul obraznic și pârâcios
al unui deputat
adio economie high-tech

switch off

foarte rar
o muscă se izbește de geam
ploaia invizibilă mișcă frunzele

lumina se oprește pe terasă
ca un sediment al după-amiezii

din candelă
(cap de demon surâzător)
iese un fir de fum

respirația mea nu-l tulbură

revers

când eram foarte tânăr
obișnuiam să fiu unul dintre
prietenii ei imaginari
acum că am crescut
îi este tare dor de mine

locul în care nu mă așteptam să ajung

sunt cei care își pocnesc degetele
stând în pat pe întuneric
ceasul chiorăie în bucătăria goală
sunt cei care nu au mai ieșit
facturile lor sunt prinse în tocul ușii
sunt cei care își plimbă câinele
doar pe jumătate
sunt cei care păstrează uleiul ars în borcane
sunt cei care nu se duc la concert
au un playlist sărac și boxele aproape arse
sunt cei care își țin banii
într-un pachet de țigări gol
sunt cei care storc ultimele picături
din paharele de plastic
sunt țigăncile care fumează pe terasa
din spatele maternității în halate
ca niște blănuri mâncate de molii
sunt cei care desfac motorul scuterului
în așteptarea unei comenzi de pizza
sunt cei care stâlcesc talpa pantofilor
pe stânga
și cei care stâlcesc talpa pantofilor
pe dreapta
sunt toți cei pe lângă care trebuie
să trec
să nu trec
pe lângă tine

sânge din sângele lor

la 11 ani
o sfoară legată strâns
în jurul încheieturii
să se certe
la urma urmei e sângele lor 
sub pielea vânătă
carnea are consistența
unui măr putred
dacă se împacă
mă dezleg
sângele se va
rostogoli la picioarele lor
ca o minge

shift

să fii acolo
când muzicantul
din colț
intră în tură
un tip îl recunoaște
el își acordează chitara
vorbesc
ușa e deschisă
o muscă
pe capacul borcanului
rufele din lighean
absorb detergentul
cursurile făcute sul
se desfac
spor la muncă!
îi spune colegul de cameră
și dispare în mulțime
să fii acolo
dar și
aici degetele lui caută
acordurile unei piese

să fii în permanenta
trecere comutare schimbare
stare intermediară
de dinaintea stării de sedimentare

O carte pentru Blaga*

Donați o carte pentru Biblioteca Municipală Sebeș!

Am fost în perioada 6-8 mai la Alba Iulia, Sebeș și Lancrăm, la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”. Se împlineau 50 de ani de la moartea poetului, filosofului, dramaturgului și diplomatului Lucian Blaga. Nu vreau să vorbesc acum despre festival – ca orice manifestare românească a avut și plusuri și minusuri, eu cred că mai multe plusuri, dar despre ce s-a petrecut acolo voi reveni în alte materiale, mai ales că am filmarea integrală a evenimentului, realizată de Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, precum și numeroase fotografii realizate in situ de subsemnatul.

Ceea ce m-a impresionat însă indiscutabil, este respectul, grija și aplecarea către cultură a sebeșenilor. Nu vreau să nedreptățesc Alba Iulia – de exemplu 80% dintre titlurile apărute în județul Alba sunt sponsorizate parțial sau integral de consiliul local Alba – dar acolo vorbim de alte mijloace financiare. Oricum, nota zece pentru disponibilitatea autorităților locale, pentru implicarea și sprijinirea culturii în Alba.
Revenind însă la Sebeș, acolo avem de-a face cu o urbe mult mai mică, cu fonduri incomparabil mai restrânse. Și totuși, Consiliul municipal și primarul, împreună cu Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș și Fundația Culturală „Lucian Blaga” Sebeș – reușesc să întrețină o viață culturală activă. Folosind inteligent fascinația pe care personalitatea lui Blaga încă o exercită la 5 decenii de la dispariție, investesc (cultural) în tineri.

Una dintre componentele vieții culturale sebeșene care mi-a trezit interesul este Cenaclul literar „Lucian Blaga” din Sebeș. Răsfoind cea mai nouă antologie de poezie din Sebeș, apoi discutând și cu câțiva dintre tinerii poeți de acolo, am constatat că există cumva o fractură de comunicare între București și Sebeș, în ce privește literatura. De așteptat până la un punct. Fapt este că numeroase cărți ale autorilor români contemporani nu ajung acolo. Vorbesc de autorii tineri, sau mai puțin tineri, care sunt acum în avangarda poeziei și prozei românești, care încearcă abordări moderne, experimente, care sunt conectați la literatura internațională cu stilurile, tendințele, creațiile și autorii străini relevanți. Adică chiar voi, cei care sunteți prezenți pe site-uri, la cenacluri, târguri de poezie șamd. și care citiți acum aceste rânduri.

Modelul de scriere în Sebeș îmi pare apropiat de cel optzecist, dar eu nu sunt critic literar ca să mă pronunț definitiv. În plus, ca simplu cititor îmi pare pe alocuri deconectat de câteva tendințe care sunt loc comun în literatura română contemporană pe care am întâlnit-o în cercurile literare care se intersectează în București. Pe de altă parte, nu am întâlnit la Sebeș acel orgoliu care împiedică comunicarea, cunoașterea. Oamenii sunt dornici să afle, să citească, să învețe. Drept pentru care le-am promis că am să încerc să strâng în București cât mai multe cărți de poezie sau proză românească – apariții relativ recente, pe care să le trimit prin intermediul Centrului Cultural „Lucian Blaga” către Biblioteca Municipală Sebeș și implicit spre beneficiul tinerilor autori sebeșeni.

Acesta este motivul pentru care îi rog pe toți autorii care mă cunosc, fie în realitate, fie virtual, să doneze o carte, două, câte pot, pentru Biblioteca Municipală Sebeș. Desigur că pe cei care au mai multe titluri publicate îi rog să scotocească în bibliotecă și să vadă dacă nu le-a rămas vreun exemplar și din aparițiile mai vechi. De asemenea îi rog pe cei care, ca cititori, au cumva cărți în dublu exemplar, de care se pot despărți, să trimită un volum, două, cât îi lasă inima.

Este o inițiativă care încearcă să mențină viu un spirit – cel al lui Blaga, dăruitorul de cunoaștere – de aceea am intitulat acest post „O carte pentru Blaga”. În plus, cred că merită să facem noi, chiar dacă punctual, ceea ce instituțiile acreditate nu mai fac, din păcate: difuzarea și întreținerea ca întreg național a literaturii române contemporane.

Cei care doresc să doneze cărți mă pot contacta în subsolul acestui text, pe facebook, sau telefonic.

Pentru cei care sunt aproape de Sebeș și pot trimite cărți direct acolo, îi rog să o facă la următoarea adresă:

Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș, Str. Lucian Blaga, Nr. 45, Sebeș; Jud. Alba, cu mențiunea în atenția domnului Radu Totoianu, o carte pentru Blaga.

*Articol scris de Victor Potra, preluat de pe site-ul FDL

8

Fetița țâșnise împreună cu ceilalți spre ieșire
în primele secunde ale recreației,
dar după câțiva pași s-a oprit.
Avea o contuzie proaspătă în mijlocul pieptului.
Când am disecat-o, am găsit
o bilă neagră de biliard lângă inimă.
Ne și imaginam cum moartea,
la semnalul soneriei, la fluierul arbitrului
sau la rotirea unei chei în contact,
sparge grămada, bilele se rostogolesc
în toate direcțiile (plinele – poftă de viață,
jumătățile – carpe diem, dacă n-ar fi sunetul),
cea neagră intră prima,
când mai erau atâtea posibilități,
scheme și unghiuri, atâta spectacol.
Am lăsat bila acolo unde am găsit-o
și am închis cutia toracică,
am cusut incizia, am acoperit cadavrul.