Doi câini negri se alergau pe drumul înzăpezit.
Când risca să fie ajuns din urmă,
cel din față accelera, se distanța și tot așa,
până le-a ieșit în față un camion.
Au părăsit amândoi drumul,
amușinau zăpada neatinsă.
Dedesubt trebuia să fie un miros, ceva
care să merite să fie urmărit.
În Limitless [2011], un tip are acces la drogul ultim
care-i permite folosirea sută la sută a
capacității creierului.
Alege calea oferită de mediul în care trăiește:
scriitor de succes, guru financiar, senator.
Dimineața am mintea aerisită ca un patio.
Viața îmi pare mai ușor de asamblat decât o mobilă de la Ikea.
În patio se dansează flamenco,
în fântână înoată peștișori aurii.
Sunt unic, aș putea amenaja mii de apartamente și case
și niciuna să nu semene cu cealaltă.
Dar vin oamenii în salopete, specialiștii –
sortează peștișorii după mărime, în acvarii,
iar patio-ul îngrașă lista
moștenirilor culturale internaționale.
Nu înțeleg cum se insinuează, dar până la urmă eșuez
pe paginile unei cărți, într-o conversație
sau în somnul adânc:
ai promis c-o să ne dai toate substanțele interzise de pe lume,
până o să fim în același timp câinii, camionul și cel care privește.
Cutia Neagră 