dublă expunere


Credit foto: Andrei Ștefănescu

spațiul din jurul meu e o peliculă impregnată
de blocuri cu tencuiala căzută
și intrări împodobite cu faianță neagră
o dublă expunere nereușită
și spații albe cu pilitură de unghii și colțișoare
de la angajatele care își fac manichiura
așezate pe soclul vitrinei unui second-hand
peliculă supusă unui tratament special
într-o șaormerie obscură unde
carnea înfiptă pe rotisor se strânge
ca o bucată de cauciuc
photoșopată pe terasa cu palmieri
unde îmi beau berea
în fața unui dâmb de moloz escaladat de o vrabie
flancat de maidanezi care filtrează
aerul cald asemenea unor radiatoare
și o motocicletă mișto proptită în dâmb
crossprocessing
motociclistul îmbrăcat în foiță
vorbește la telefon ai făcut baie întreabă plescăind
dublă expunere
o baie fără geamuri
ticsită de haine puse la uscat pe sârme
nelipsita dungă căcănie care aleargă pe pereții
dați cu vopsea de ulei silueta unei fete
în spatele perdelei de nylon și vocea ei înfundată
crossprocessing
foaia xeroxată pe care scrie
preluăm comenzi telefonice însă nu putem
executa livrări la domiciliu
sticluța cu oțet și cea cu ulei două vase comunicante
vreau să plătesc
interiorul restaurantului e trecut prin filtru sepia
bucătăreasa cu ochi înăbușiți în pungi de seu rânced
se odihnește în spatele unei stive de meniuri
crossprocessing
pe vitrină stă un suport pentru scobitori din plastic
mausoleu în miniatură în vârful căruia
e lipită o pasăre roz cu aripile desfăcute
ies din restaurant mă îndrept spre gura de metrou
un balot de pufuleți e legat de clanța ușii
puradeii îl confundă cu un sac de box

Acalmie

Oprești apa.
Înfășori cu grijă
furtunul dușului în jurul robinetului.
Faci un nod marinăresc.

Acalmie.

Ne cercetăm picioarele și sexele
submerse –
arme ultraperformante
acoperite de corali.
Aici va fi o piață plutitoare.

Vorbim într-o limbă necunoscută.
Uiali, tebeius!
Eusi tebeius, dandirei!

dumnezeu s-a născut în america și a uitat sufletele într-un lagăr comunist

lui Thomas Pynchon

simt nevoia acută a unei voci feminine. nu mă mai pot sincroniza cu mine însumi. din pântecul mamei cineva îmi face cu mâna a despărțire. nu sunt în stare să-i răspund. am fost conceput în așa fel încât să mă divid* în fiecare secundă. nu mă doare. râd, beau și fumez. mă fut. lumina trece pe deasupra mea zumzăind, o simt prin sticlă. lumină-întuneric-lumină-întuneric. suntem într-un centru de copiere. vreau să-ți aud vocea. v, tu ești? hai, fă prezența! sunt sigur că vei declanșa o gamă largă de reacții kinetice. cineva va ridica o mână. ochii vor clipi: clip-clip. fluidele vor curge până îmi vor dizolva trupul. îmi vin atâtea idei! mușchii mei răsuciți din fibre optice se încordează. sunt frumos. și nicio informație despre mine. dumnezeu   s-a născut în america. tai deșertul în două și nu mă opresc nicăieri.

*ceva e putred în univers. cineva foarte subțire (probabil sufletul meu) absoarbe materie, absoarbe căldură. acumulează și se teme. învață mersul piticului. aici. în coșul pieptului.

Aviatorilor-Piața Victoriei

el avea tatuat un lacăt pe ceafă
ea îi zâmbea și îi vorbea
despre cel mai aglomerat metrou
în care a urcat ever
au alunecat de mai multe ori
unul pe lângă celălalt
până să ajungă la ușă
au dispărut
printre oamenii cu ochi gălbui
fără să se îmbrățișeze

precoce

a zis
ia-mă pe la spate
era vocea din sistemul
de răspuns automat
pentru numere favorite

apasă tasta 2
toate afișajele digitale
ale automatelor
de bilete
de cafea
de senvișuri
pâlpâiau concomitent
insert a coin

afară se auzea
tainted love
marlyn manson
îmi tremurau picioarele
tandrețea strânsă
în tendoane
îmi juca feste
sexul ei strălucea ca faianța
fără rosturi
fără fisuri
am încercat să intru
sexul meu era un topor
roșu încins
zdrobesc semipreparate
înghețate
zdrobesc și
începe să fie bine
am terminat
ea striga nu se poate
nu se poate
retras la marginea patului
picioarele mele
erau albastre
mâinile mele
erau albastre
apăsam cu palmele
capilarele și venele
nu vroiau să dispară
ea se uita la mine
pojarul îi urîțea fața
suptă de foame
pojarul îi urîțea sexul
picături de spermă
îmi cădeau pe picioarele
albastre

am ieșit din cameră
m-am așezat pe scăunel
în fața geamului din bucătărie
vântul făcea frunzele să se
lingă violent
de la parter se auzea fărâmiță lambru

am intrat în cameră
mi-am cerut iertare
că am terminat așa repede
ea vorbea ca-n somn
mai încearcă

am ieșit din cameră
am făcut pișu
stând ciuciulete în cadă
mi-am udat degetele
de la picioare
eram mândru de mine

am ieșit din baie
m-am întins pe linoleumul
din bucătărie
încins de soare
să mă usuc

Cod Portocaliu

Nori de zgură la apus
Blocuri înghesuite
Ca dosarele-n arhivă
Orașul e îngropat în zgură

Nori de polistiren la răsărit
Bătrânii agonizează răstigniți
Pe crucile verzi ale farmaciilor
Bătrânii își aerisesc plasele
Prin parcuri
Orașul e îngropat
Orașul e îngropat în polistiren.

Nori de rumeguș de la nord la sud
Din geam
Pe câmp
Văd tractoare ruginite
Depășiri de plan la producția de
Zgură
Polistiren
Rumeguș

Lansare de carte – Un om din Est


MIERCURI – 2 IUNIE – ORA 17. 00

LANSARE DE CARTE – “UN OM DIN EST” ( Editura Tracus Arte )

Autor : IOAN GROȘAN

Prezintă : prof. univ. dr. Andrei Bodiu

                   conferențiar dr. Caius Dobrescu

                   lector univ. dr. Mihai Ignat

Ioan Groşan (n. 3 octombrie 1954, Satulung) a absolvit în 1978 Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Face parte din gruparea revistei „Echinox”, unde debutează în 1974. Debutează editorial în 1985 cu volumul de povestiri Caravana cinematografică. A fost membru al Cenaclului de proză Junimea si de asemenea membru fondator al grupării „Ars Amatoria”. A fost de-a lungul timpului profesor , director artistic al studioului de creaţie cinematografică al Ministerului Culturii ( condus de Lucian Pintilie) și redactor la „Contrapunct” si „Academia Caţavencu” . În prezent este publicist-comentator la cotidianul „Ziua”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.