mi-am propus să nu mai clipesc
dar când petala unei flori de cireș a atins în cădere o lalea
s-a întâmplat
câteva luni pe an
pete luminoase traversează încet pereții încăperii
stau nemișcat să nu sperii
copilul cu oglinda
la cinșpe ani am văzut într-o revistă
instantanee ale cerului tropical împânzit de fulgere
am încercat și eu cu un pentax vechi
pelicula s-a impregnat cu o lumină difuză
mama trebăluiește prin grădină
o rafală de vânt scutură florile cireșului
ridurile ei ies acum în evidență
te văd pe tine în locul ei
apoi și tu vei pleca
Cutia Neagră 
imi place mult, dar fara ultimul vers. strofa 3 e cam vaga, asa, dar asta nu e neaparat rau, doar ca a trebuit sa recitesc de cateva ori si degeaba, in fine, ma gandesc ca se poate transmite o idee sau stare si din lucruri vagi de genul asta si nu trebuie neaparat pe rational sa pricep totul, adica e klar vina mea
so, buna poezia, dar ultimul vers adauga o nota melodramatica de care nu e nevoie
modific acusica strofa a treia, si mie mi se parea usor ambigua, mersi mult pentru observatie