Lună: iulie 2013

You are distracted, you are available

Publicat de

2

ce intro frumos:

The world used to be silent
Now it has too many voices
And the noises are constant distraction
They multiply, intensify
They will divert your attention from what’s convenient
And forget to tell you about yourself
We live in an age of many stimulations
If you are focused, you are harder to reach
If you are distracted, you are available
You are distracted, you are available
You want to take part in everything
And everything to be a part of you
Your head is spinning faster at the end of your spine
Until you have no face at all
And yet if the world would shut up, even for a while
Perhaps we will start hearing the distant rhythm of an angry young tune
And recompose ourselves
Perhaps having deconstructed everything
We should be thinking about putting everything back together

Silence yourself!

9 danses hongroises

Publicat de

2

tesco

am descălecat din mers
calul e din bucăți de parchet
vopsite în negru

artistul s-a gândit să
le pună în valoare
un cal troian în continuă
explozie/implozie
sub siglele marilor companii

dulciuri? a treia la stânga
atac cerebral în anime mode
cu înghețata preferată la piept

casc gura la promoții
se agață și ea de mânerul coșului
astfel ne ținem de mână

muzica imprimă elanul:
it’s amazing
i got too much life
running through my veins

și în plină aglomerație încerc să
scot portofelul din rucsacul ei
ne învârtim ca doi câini lipiți

casiera are senzori în palmă
în contact cu banii
se activează redarea vocală –
am primit douăzeci de mii
rest

acasă aranjăm fish fingers
în tigaie ordine și disciplină
hop țupa țup faceți-mi loc

în caz de asediu

proiectul ăsta are mulți participanți
stăm cu toții în aceeași casă
când se termină hârtia igienică
trec pe la băile celorlalți
și iau un sul de-acolo
mă întorc în cameră închid ușa și
învârt cheia de mai multe ori
intru în baie închid ușa și
învârt cheia de mai multe ori

earl grey

m-am plimbat cu ceașca de ceai prin curte
enzimele au format un șarpe argintiu

fatso căpitan la zece ani

în plină luptă
apare o defecțiune
la una dintre feliile ce intră
în compunerea sandvișului
și te umpli de dul-
ceață până la urechi

freelance whales across the summer sky

popoare minuscule
ascunse-n iarbă sărbătoresc
nori de confetti ușor
de confundat cu fluturii
bule în paharul cu bere
greieri și
perne roșii pe scaune și
carii în grinzi
autobuze cu turiști
undeva pe pusta maghiară și
rândunele
vântul pune în mișcare
artezienele verzi ale plopilor
seara vom desface
smochine proaspete
mirosul lor apos și
botul rotund al bărcilor pe chei
greierii și
rândunelele
vom face clătite blindate
(unele mai și explodează)
la bucătărie se vede
cel mai bine că
eu am crescut cu wacky races
tu cu happy tree friends
robinetul cu apă rece și
cel cu apă caldă
depinde cum le potrivești
înainte să se încurce iarăși
lucrurile eu sper
să mai fie așa o vreme
că după aia
i need a ride
across the frozen amazon

nuci

peste drum de hotel flamingo
vântul scutură nucile
îmi umplu rapid buzunarele

să nu cumva să-i deranjez
pe cei care iau cina la parter
și dacă vine vreo mașină?

uite încă un obicei dispărut
cine mai știe să spargă nucile
cu două degete ca tata?

exagerez
cu toate astea
statistic vorbind…

pavlov incorporated

traficul e haotic
frunze-n vânturătoare
bicicleta se clatină

ușile glisante mă primesc
înăuntru
și acolo
în piuitul caselor de marcat
mă simt ca un ou
în incubator

o paranteză în +

în mijlocul discuției
le-am zis
”mno hug și noapte bună
că iar am băut national drinks”

fosta – :-))
actuala – :-)))

podul libertății

când o să am un copil
voi deschide ușa verde
și-o să ne mutăm în cămăruța
din pilonul podului
va crește printre trepidații
șuierul apei și
fâlfâit de aripi
la un moment dat
băiatul se va aventura
până pe mal
nu știu cum va percepe el
nemișcarea
poate i se va bloca respirația
tot ce știu e că
va simți altfel
bătăile inimii
șuierul propriului sânge
atingerile unei femei

fă-te încoa

Publicat de

4

fetele la care visezi
au tați puternici
la fel de relaxați ca
prietenii lor

fetele la care visezi
adoră jucăriile de pluș
puse pe autodistrugere
și harță

ele evită instinctiv
situațiile ireversibile
alungă cu ușurință
plictiseala zorilor
știu atât de bine
să organizeze petreceri

știu atât de bine
cine când și unde
trebuie să doarmă
știu atât de bine
să domine epuizarea

se înțeleg atât de bine
cu prietenele lor încât
un sunet care imită
scârțâitul roților în curbă
poate rezuma noaptea

fetele la care visezi
au atâta energie
nici nu e de mirare
că te confundă cu o băncuță

Cravata

Publicat de

1

Umblă vorba despre unul dintre ultimii
prim-miniștri ai Ungariei,
pierite din motive ce par de neînțeles, că
pe vremea când era un tânăr revoluționar,
împreună cu echipa sa de tineri revoluționari
– înflăcărat, primul între băieții deopotrivă din provincie –
bărbos și probabil nerăbdător,
incomodat de costumul de la absolvirea liceului,
înaintea reuniunii parlamentare ce a urmat
capitulării simbolice a comunismului sau
poate așteptând încă semnarea tratatului
ce enunța condițiile de predare ori
în alte ocazii asemănătoare cu acestea, oricum
într-un moment de importanță epocală, într-un
hol elegant, asta e aproape sigur,
zăbovea împreună cu o altă echipă
de revoluționari.

Se spune că acești altfel de revoluționari
nu mai erau atât de tineri și de aceea
nici atât de înflăcărați și nu erau nici băieți
din provincie, erau în schimb mai maturi,
bărbați inteligenți din capitală,
despre care umblă vorba că s-au născut
să fie revoluționari cum s-ar spune și
printre mii de cărți, în locuințele
cu tavan înalt din centru, supravegheate
de poliția secretă, au devenit
revoluționari, într-adevăr.

Și la urmă, dar nu mai puțin important,
stăteau acolo în hol și alții,
mai bătrâni, mai înțelepți, cunoscătorii unor secrete mai mari,
martori ai unor bătălii mai însemnate și poate un
nebun sau doi, așa cum nici la astfel de
evenimente majore nu se duce lipsă,
dar oricine ar fi fost cei aflați acolo în
persoană – împreună erau cu toții
oameni ai viitorului, învingători, și
evident se măsurau unii pe alții bănuitor,
așa cum e normal să facă învingătorii
la începutul unei noi ere, la un pas de putere.

Și, cum umblă vorba, atunci s-a întâmplat că
din grupul celor mai în vârstă – pentru a
diminua tensiunea așteptării – s-a desprins
unul, a pășit spre băieții mai înflăcărați și,
cu un gest caracteristic fraților mai mari, ce părea
aproape altruist, ba chiar binevoitor,
a aranjat cravata celui care avea să fie unul dintre
ultimii prim-miniștri ai Ungariei, aflată pe moment
în plină renaștere, dar care mai apoi avea să piară
din cauze ce par de neînțeles.

Așa umblă vorba și, indiferent dacă a fost sau nu așa,
se poate spune despre astfel de întâmplări că
acumulează trecutul și viitorul și
dau așadar ceva sens
istoriei, la fel cum nodul
dă oarece sens cravatei
ce altfel pare atât de neglijabilă și inutilă.

De asta se spune că cei ce
aranjează cravata obișnuiesc să uite
mai ușor momentele astea,
iar cei cărora li se aranjează cravata
sunt exact în situația opusă,
așa cum – ce paradox interesant –
dacă celor ce au aranjat cravata
li se reamintește mai târziu întâmplarea,
aceștia își aduc aminte imediat, apoi
evită chestiunea cu o glumă rapidă,
dacă e nevoie o să le trimită
celor cărora li s-a aranjat cravata
numărul psihologului personal de care s-au plictisit,
pe când, dacă cineva ar îndrăzni
să le reamintească celor cărora li s-a aranjat
cravata de jenanta întâmplare din trecut,
ar fi în mod plăcut dezamăgit, pentru că și aceștia
ar minți cu un zâmbet surprinzător de
nepăsător, a, da, așa e, dar
cine-și mai aduce aminte de astfel de fleacuri,
un om cu mintea întreagă
uită lucrurile astea acolo, pe loc.

Desigur, se mai spune și altceva: nu-i exclus
ca tocmai aceasta să fi fost excepția
care întărește regula și, atât cei care au aranjat
cravata, cât și cei cărora li s-a aranjat cravata,
să fi uitat cu adevărat, fără urmă de resentiment,
toată povestea, pentru că au găsit
un motiv și mai bun pentru ura reciprocă,
năvalnică și neînduplecată de mai târziu,
ura extinsă ca putregaiul asupra întregii țări și
ar putea fi ceva adevărat în explicația asta,
că doar se știe, se insinuează de o mie de ori
mai multe motive pentru ură, față de câte
are ea nevoie în realitate.
Și se mai spune bineînțeles
că nu e chiar așa de simplă treaba –
dar asta o trântește imediat toată lumea,
întotdeauna și legat de orice, în mod iresponsabil.

-Kemény István-