Textele de la Moeciu

la mare

îngheţata
picură pe
pieptul salvamarului de
serviciu. mâini agitate în
larg. ţipetele se pierd între
burţi şi funduri ca
într-un spaţiu izolat
fonic. hai
noroc!

Reanimare

crusta uscată a soarelui s-a desprins de pe cer
ţi-e scârbă de inima ta de pigmeu
dai rewind a nuştiucâtaoară te pedepseşti

silabe bâlbă ăă ăăă niciun cuvânt clar
eşti culmea
pumnii tăi îl ating ca nişte
bucăţi de vată
cărămizile aurii de pe degetele lui
îţi construiesc un viitor dureros
pantoful lui cu bot ascuţit îţi rupe diafragma
ea îi spune că e suficient
se uită la tine
eşti o moluscă strivită care se perpeleşte
în lumina becului de 40 de waţi
se apleacă şi te scuipă în faţă
pleacă la braţ cu el

dacă l-ai fi bătut tu pe el
îi scoteai banii din portofel
şi îi îndesai cu forţa în vaginul ei
acum ea îşi desface picioarele
pe bancheta din spate a Q7-lui său
îţi imaginezi că sufletul ei locuieşte
în căţelul de plastic de pe bord
capul i se bălăngăne în toate părţile
şi reuşeşti să adormi

numele este punct

îţi sunt oarecum simpatic ne uităm
împreună la comedia pe care ai tot revăzut-o
în filmul meu răstorn laptopul
te iau în braţe aştept să te opreşti din râs
corpul meu cald închis într-o cutie de polistiren

Enigma maimuţei verzi

Toată lumea ştie că profesorul P. a primit maimuţa verde de la un fost student al său care lucrează într-un laborator genetic din Republica Congo. Proful avea prostul obicei de a adormi în timp ce făcea prezenţa. Maimuţa începea să se agite, îşi desfăcea lesa şi o punea la gâtul lui, îi cobora de pe umăr, unde stătea de obicei şi începea să îl maimuţărească. Dădea totul din casă. Toată lumea îşi aminteşte de ultimul curs al maimuţei verzi. Aceasta a început să o dezbrace pe Suzana, o fată înzestrată cu şuviţe multicolore, lentile de contact albastre şi o inteligenţă motrică ieşită din comun, mai ales văzută din spate. Suzana adormea la cursurile lui P., aproape concomitent cu acesta. Amândoi erau obosiţi, dar nimeni nu a făcut asocierea până în acea zi. Suzana s-a trezit din cauza râsetelor studenţilor şi a cozii maimuţei verzi care îi intrase în gura întredeschisă, în timp ce acesta încerca, cocoţată pe pieptul ei, să îi desfacă şliţul de la pantaloni. Suzana a alergat îngrozită la catedră, s-a urcat pe prof şi a ţipat: „ia maimuţoiul ăsta de pe mine, puiule!”. (va urma)

Anunțuri

Poze tabără

Pozele făcute cu aparatul meu le găsiţi aici:
http://picasaweb.google.com/andrei.dosa/TabaraLuminaDeAvarie#

Ispravile fotografice ale Mamei Lumi aici:
http://picasaweb.google.com/lumiadeleanu/LuminaDeAvarieTabaraDec2009#

Sabina fara RRR si ochiul sau de sticla (adica obiectivul):

http://picasaweb.google.com/sabinafarar/Luminadeavarieeditia2#

Iulia a.k.a Albastru Sacadat:

http://picasaweb.google.com/Iulia.albastrusacadat/20091223#

Colind

Nu te mai lăsăm, creştine,
Degeaba toate interfoanele din lume,
Ne-am furişat ca nişte feline,
Printre picioarele unor vecine,
Ţi-am pus în uşă petarde fine,
Nu te mai lăsăm, creştine!

Scoală din fotolii, nu e vremea adormirii,
Vestea noastră, unde trebuie te va nimeri,
De nu o crezi, uită-te pe Discovery
La documentarul naşterii!
Scoală din fotolii, nu e vremea adormirii.

Magii cu bmw-urile
Au venit să îl adore, şi-au lăsat afacerile,
De nu crezi, uită-te pe protv,
Tocmai se prezintă ştirile.
Magii cu bmw-urile…

Ştii moşul din spoturile publicitare?
Din sacul său roşu pruncul apare,
Ţi-l dă ţie şi celui de lângă tine,
Pruncul plânge, vrea de la voi o-mbrăţişare,
Râde moşul din spoturile publicitare.

decembrie 2007

The man with the beautiful eyes

When we were kids
there was a strange house
all the shades were
always
drawn
and we never heard voices
in there
and the yard was full of
bamboo
and we liked to play in
the bamboo
pretend we were
Tarzan
( although there was no
Jane)
and there was a
fish pond
a large one
full of the
fattest goldfish
you ever saw
and they were
tame.
They came to the
surface of the water
and took pieces of
bread
from our hands.

Our parents had
told us:
” never go near that
house”
so, of course,
we went.

We wondered if anybody
lived there.
Weeks went by and we
never saw
anybody.

Then one day
we heard
a voice
from the house
” YOU GOD DAMNED
WHORE!”

It was a mans
voice.
Then the screen
door
of the house was
flung open
and the man
walked out.

He was holding a
fifth of whiskey
in his right
hand.
He was about
30.
He had a cigar
in his
mouth,
needed a
shave.
His hair was
wild and
uncombed
and he was
barefoot.
In undershirt
and pants
but his eyes
were
bright
they BLAZED
with brightness
and he said,
„hey, little
gentleman,
having a good
time, I
hope?”

Then he gave a
little laugh
and walked
back into the
house.

We left,
went back to my
parents yard
and thought
about it.

Our parents,
we decided
had wanted us
to stay away
from there
because they
never wanted us
to see a man
like
that,
a strong natural
man
with
beautiful
eyes.

Our parents
were ashamed
that they were
not
like that
man,
thats why they
wanted us to stay
away.

But
we went back
to that house
and the bamboo
and the tame
goldfish.
We went back
many times
for many
weeks
but we never
saw
or heard
the man
again.

The shades were
down
as always
and it was
quiet.

Then one day
as we came back from
school
we saw the
house.

It had burned
down,
there was nothing
left,
just a smoldering
twisted black
foundation
and we went to
the fish pond
and there was
no water
in it
and the fat
orange goldfish
were dead
there,
drying out.

We went back to
my parents yard
and talked about
it
and decided that
our parents had
burned their
house down,
had killed
them
had killed the
goldfish
because it was
all too
beautiful,
even the bamboo
forest had
burned.

They had been
afraid of
the man with the
beautiful
eyes.

And
we were afraid
than
that
all throughout our lives
things like that
would happen,
that nobody
wanted
anybody
to be
strong and
beautiful
like that,
that
others would never
allow it,
and that
many people
would have to
die.

– Charles Bukowski –

S-a întâmplat într-o joi

Elise Wilk (n. 29 iulie 1981, Braşov)
• Licenţiată a Facultăţii de Jurnalistică, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj
• Absolventă a Masteratului în „Literatură şi Comunicare”, Universitatea TRANSILVANIA din Braşov.
• Redactor la ziarul „Transilvania Expres”
• A debutat cu teatru în revista „Astra”.
• Co-autor al volumului „Junii 007. Antologia tinerilor scriitori braşoveni”, ed. AULA, Braşov, 2007
• Câştigătoare a premiului dramACUM în 2008, cu piesa „S-a întâmplat într-o joi”

love’s labour’s lost

draga mea exă
de ce să rămânem noi prieteni?
ca să devin un misogin?
ca să mă dezamăgeşti complet?
ţi-am rafinat simţul estetic
ţi-am arătat că există şi altceva
decât mainstream box-office
comedii romantice oscaruri
nobeluri şi radio fm
te-am cărat sus pe munte
şi am văzut capre negre
şi am mers până la epuizare
şi am auzit şi noi cum se naşte
liniştea în vene şi cum se
amestecă cu liniştea din jur

draga mea exă de ce
ţii tu neapărat să mă enervezi?
inaugurai unul după altul
foldere cu muzica de la mine
andrei1 andrei2 andrei3
şi dansai şi te vindecai de boli
şi îţi trecea supărarea
pe muzica mea
şaptesutepatruzecişişapte
de piese în total
şi te apucai de Saramago
hei rupp hei hoo hei rupp
odată de două ori de trei
până la urmă reuşeai
dar cum cum să aduci în viaţa
reală ceva din ficţiunea aceea
şi ascultai mai departe predicile
unor neoprotestanţi despre iubire
şi alte căcaturi

draga mea exă de ce
te-ai schimbat în halul ăsta?
chiar nu a lăsat nici o urmă
Breaking the waves al lui Trier
Andrei Rubliov al lui Tarkovski
Eraserhead al lui Lynch
California Dreamin’ al lui Nemescu
Easy Rider al lui Dennis Hopper
nu înţeleg! te-au răpit extratereştrii?
ţi-au spălat creierii?
neg totul totul a fost doar un
experiment vroiam să văd
dacă se petrece ceva în bibilica ta
la naiba îţi aşteptam reacţiile feţei
aşa cum aştepţi propria-ţi zi de naştere
şi era un nivel la care te blocai
era acolo o linie peste care
nu reuşeai să treci
dar te străduiai se vedea clar
şi îţi doreai să ajungi la mine
asta se numeşte arta de dragul
celuilalt e conceptul meu

draga mea exă
de ce să rămânem noi prieteni?
ca să devin un misogin?
ca să mă dezamăgeşti complet?
tu acum mergi la motocross-uri
cu noul tău next ex boyfriend
eşti în natură eşti în linişte într-adevăr
şi citeşti bărbaţii vin de pe marte
femeile vin de pe venus
ai aflat misterele celor două sexe
asculţi colinde pe magic fm
atunci când el ţi-o trage începi să cânţi
jingle bells şi amândoi sunteţi fericiţi

draga mea exă
bărbaţii şi femeile au drepturi egale
dar cred că la tine încă nu a ajuns
informaţia altfel nu ai sta să îl aştepţi
vorbind cu lumea pe mess
să vină de la muncă să facă duş
să mănânce să urce în maşină
să vină la tine să te ducă în oraş
te-ai duce din proprie iniţiativă
la o piesă de teatru la o expoziţie
dar probabil că tu nu ai voinţă proprie
tu nu ai hobby-uri aşa de capul tău
mi-e milă de tine dar nu mai pot
să te ajut
tu chiar ai făcut toate astea doar ca să
îmi fii pe plac?!

oi în ceaţă nu este numele unui tablou

mă grăbesc spre casă
oraşul se zbate într-o plasă luminoasă
părinţii astupă gurile copiilor cu dulciuri
şi înaintează spre piaţa sfatului

un flagrant delict la cămine
tineri +costume populare + voie bună +
steagul româniei
intersectat cu
ofiţeri de poliţie + ness de la chioşc +
primele sorbituri
rezultă
sunt alegeri măi copii
noi suntem cu sf. nicolae
noi nu avem treabă cu…
steagul este înfăşurat pe suport
ca un obiect impudic
ţi-e cumva ruşine să apari în public
cu o rolă de hârtie igienică
…influenţarea alegerilor…
inconştienţi…
ora 21…

pe terenul de sport dintre cămine
cineva joacă fotbal
cu o doză de bere strivită
ecou în ceaţă

scris poezie despre alegeri – bifat
conştiinţă curată – bifat

Desen animat/ stupid little love poem

Zeci de baloane colorate se îmbulzesc
la uşa camerei tale.
Scâncesc când se ating.
Tu le laşi să intre,
somnambulă.
Încărcaţi de acasă cu electricitate statică,
te trag de păr încet,
te ridică în aer.
De sus, Bucureştiul pare un scuipat.
Îl ştergi cu mâneca pijamalei.

Azi dimineaţă m-am trezit cu plămânii plini de heliu.
Şi m-am gândit la tine.

21.12. (după douăzeci de ani)

în staţia autobusului 33 un panou:
82 la sută din timişoreni au uitat. tu?
am uitat dacă lea sorin era şaten

la catedrală nu are poză. nu avem sfinţi
nu s-a murit în închisori
în 89 nu s-a întîmplat nimic
doar că s-au scos uniformele din şcoală
şi-am dat foc cravatelor

piteşti = dacia; (roman braga + sorin lea + sandu tudor +
1234 decese = iliescu, băsescu, constantinescu.
arsenie papacioc se roagă pentru mîntuirea tuturor)

cred că sorin e brunet / hiperbolizat în mintea mea
uşor hristic şi poate frumos – dacă nu l-aş fi privit
în faţă prin februarie
proaspăt scos din groapa comună
cu un ochi de metal (7.62 mm)

text preluat de pe blogul poetei timişorene Moni Stănilă: http://dogmatista.wordpress.com/.

parapantiştii săreau în gol

parapantele se deschideau
la sute de metri deasupra oraşului
asemenea unor flori presate
care prind din nou viaţă

a sunat ca o mărturisire
ştiţi copii
vreau să mă dau şi eu
o dată
cu parapanta
dacă m-ar ajuta cineva
poate aş reuşi

dădea legumele prin răzătoare
viteza şi ritmul se încadrau
în parametrii normali

atunci eu şi cu soră-mea
ne-am concentrat privirile
spre un alt punct ne aşteptam
ca din clipă în clipă
să răsară tuberculi
din capul ei moale şi ofilit