la mare
îngheţata
picură pe
pieptul salvamarului de
serviciu. mâini agitate în
larg. ţipetele se pierd între
burţi şi funduri ca
într-un spaţiu izolat
fonic. hai
noroc!
Reanimare
crusta uscată a soarelui s-a desprins de pe cer
ţi-e scârbă de inima ta de pigmeu
dai rewind a nuştiucâtaoară te pedepseşti
silabe bâlbă ăă ăăă niciun cuvânt clar
eşti culmea
pumnii tăi îl ating ca nişte
bucăţi de vată
cărămizile aurii de pe degetele lui
îţi construiesc un viitor dureros
pantoful lui cu bot ascuţit îţi rupe diafragma
ea îi spune că e suficient
se uită la tine
eşti o moluscă strivită care se perpeleşte
în lumina becului de 40 de waţi
se apleacă şi te scuipă în faţă
pleacă la braţ cu el
dacă l-ai fi bătut tu pe el
îi scoteai banii din portofel
şi îi îndesai cu forţa în vaginul ei
acum ea îşi desface picioarele
pe bancheta din spate a Q7-lui său
îţi imaginezi că sufletul ei locuieşte
în căţelul de plastic de pe bord
capul i se bălăngăne în toate părţile
şi reuşeşti să adormi
numele este punct
îţi sunt oarecum simpatic ne uităm
împreună la comedia pe care ai tot revăzut-o
în filmul meu răstorn laptopul
te iau în braţe aştept să te opreşti din râs
corpul meu cald închis într-o cutie de polistiren
Enigma maimuţei verzi
Toată lumea ştie că profesorul P. a primit maimuţa verde de la un fost student al său care lucrează într-un laborator genetic din Republica Congo. Proful avea prostul obicei de a adormi în timp ce făcea prezenţa. Maimuţa începea să se agite, îşi desfăcea lesa şi o punea la gâtul lui, îi cobora de pe umăr, unde stătea de obicei şi începea să îl maimuţărească. Dădea totul din casă. Toată lumea îşi aminteşte de ultimul curs al maimuţei verzi. Aceasta a început să o dezbrace pe Suzana, o fată înzestrată cu şuviţe multicolore, lentile de contact albastre şi o inteligenţă motrică ieşită din comun, mai ales văzută din spate. Suzana adormea la cursurile lui P., aproape concomitent cu acesta. Amândoi erau obosiţi, dar nimeni nu a făcut asocierea până în acea zi. Suzana s-a trezit din cauza râsetelor studenţilor şi a cozii maimuţei verzi care îi intrase în gura întredeschisă, în timp ce acesta încerca, cocoţată pe pieptul ei, să îi desfacă şliţul de la pantaloni. Suzana a alergat îngrozită la catedră, s-a urcat pe prof şi a ţipat: „ia maimuţoiul ăsta de pe mine, puiule!”. (va urma)
Cutia Neagră 