slowmo

în cea mai mare parte a timpului
realitatea însemna să
scriu într-un colț număr inventar

din când în când venea cineva și
sub ochii mei i se dilatau porii
cu fiecare emoție intram
într-o casă complet utilată
mă roteam pe-acolo nici n-aveam timp
să mă așez cum se cuvine
și trebuia să plec

am simțit cum prezența ta
modifică atmosfera neutră a încăperilor
ca fumigate cu iarbă dulce

fața ta e-n continuă schimbare
se tot adaugă diferențe la
starea inițială și se suprapun
fața ta e un flip book
și dintre pagini vine un curent de aer
cald

Anunțuri

Jind pe final de iarnă

Pe străzi vezi doar studenți cu ochi somnoroși,
urme de var pe trunchiuri din primăvara trecută.
O pungă se agită deasupra asfaltului, fără potențial.

Barul Oldies la care te scoteam,
când încă mai aveam putere asupra ta, s-a închis.
Au golit orașul de bătrâni și au eutanasiat câinii,
au aruncat blănurile artificiale la gunoi.

Criblură, nisip și sare.
Barosul lovește betonul.

Studiez din toate unghiurile fructe de polistiren
sau îmi cufund mâna într-un material de consistența cimentului umed,
nu ating nicio profunzime umană.

Criza supraproducției de nuanțe gri.
Uite un găinaț de porumbel. Proaspăt. Gri.

Privesc în sus.
Mă scald într-o supradoză de jind.
Nori joși, vânt puternic.
Steagul Uniunii, lângă steagul Universității.
Răbufniri, explozii, semne.

adio sistem

dincolo de încurcătura dintre blocuri
in the middle of the concrete maze
descoperi o firmă de cadastru
abonată la contracte cu statul
cu dosare arhivate în bucătărie

luptele pentru limite
spațiale limite de lucru
lupte intestine
între vechile și noile metode
în lucru

băieții din ro pricep
c-o să se întâmple-n direct
cândva au scris pe ziduri
vanilla ice snap
și acum așteaptă ca politicienii
să calce pe bec

luptele dintre conceptele
cele mai îndrăznețe concepte în lucru
lupte intestine
între vechile și noile idei
spre binele ong-ului sacru

băieții din ro înțeleg
și-nțelege și ultimul cioflingar
băieții postează hashtag românia
viitorul e frumos violent și vulgar

la revedere spațiu submediocru
adio limite de lucru
lupte intestine
adio material subuman
la revedere

ars

portar ars de soare la capătul staţiunii
câmpurile cu mortar pepeni în putrefacţie pe trotuar

vreau să rămân aici cu tine
în peisajul brăzdat de stabilopozi
să citesc peste umărul tău ce-a mai făcut amy dunne din gone girl
printre nudişti şi animatoare navetiste după program

serile să jucăm volei până se întunecă
şi nu se mai vede fileul
când din zgomotul valurilor frecvenţele radio se retrag
departe lângă corturi cineva pare să jongleze cu focul

nada surf

tu aduci veștile de-afară
într-o țară străină ai stat cu fete care au mâncat
doar nutella pe pâine timp de o lună
de frică să nu rămână fără bani
ai ajutat o pocăită să-ngroape în pământ
statuetele ei budiste
ai cunoscut oameni care se certau des
și de fiecare dată când se împăcau se descotoroseau
de animalele de casă cumpărate în delir
atrăgând astfel furia celor de la protecția animalelor

ți se întâmplă mai multe lucruri
decât unui scriitor beatnik îmi imaginez că porți mantale de ploaie
eu mă cert toată ziua cu ușile din casă
ele scârțâie iiii
eu le răspund îîîîî

vara crește apropierea

nu mai aveam stare fără căldură umană
m-am dus la prietenul meu vlad
pe drum am întâlnit o gașcă de băieți pe biciclete
unul rămăsese în urmă
pedala fără chef
cu un crin portocaliu în mână
exact ca cel fotografiat de mine
în ziua banchetului din a doișpea
moment perceput ulterior drept prag
între adolescența de lapte și cea permanentă
din care am fost extras cu greu
de ajutoarele feminine
2015-06-19 16.44.17
apoi două fetițe pe trotinetă
s-au dat în spectacol gonind spre mine
din capătul unei străzi
și înainte să ajungă
una din ele a făcut schema cu platforma
adică s-a așezat pe ea ținând în același timp direcția și a strigat
uite stau în fund
băiatul pe care infantele infidele l-au lăsat singur
cu brațele pe jumătate ridicate
pe jumătate înmuiate de renunțare
cu vena albastră/ lăptoasă incapabilă deocamdată
de zvâcniri dramatice la tâmplă
a strigat
veniți înapoi

pe măsură ce mă apropiam de locul de muncă al prietenului
ziua rotindu-se încet spre incandescența solstițiului de vară
își pierdea din luminozitate
aceasta sublimând parșiv
în picturile murale cu deviza bucurie zi de zi
ce anunțau deja centrul comercial
bucurie regăsită apoi pe tricoul unui nene
cu munți și soare minimalist
bucuria cu față umană a reclamelor urcate pe fațadă
sau îmi place mie să atribui caracter negativ
și să mă sesizez ca o isterică îndopată cu superstiții new-age
la tot ce ține de cultura materialistă?
2015-06-19 16.59.20
și dacă ar fi așa
cum aș putea să primesc din fortăreața materialismului
căldură umană de la prietenul meu?

așa mă întrebam când am observat un băiat
stând într-o rână pe trotuar cu torsul răsucit spre zid
rula un cui fără să-i pese de mașinile care treceau
l-am întrebat dacă mai are
a spus că nu mai are
și s-a mai răsucit un pic rupând cu dinții
din filtrul care ieșise prea lung

cu vlad am vorbit despre cărți
și ce mai citește fiecare
pentru că el e librar chiar în centrul centrului comercial
în librăria asaltată mereu de valuri de aburi îmbietori
de la pizza hut subway și alte francize
dar cea mai mare satisfacție am primit-o totuși
când l-am bătut îndelung pe umărul stâng
cel despre care a și scris o poezie duioasă
și chiar am simțit că e un umăr receptiv

am așteptat îndelung în stația de la capăt autobuzul
și mi-am cumpărat o sticlă de cidru
2015-06-19 18.00.45
dar nu mi-a părut rău pentru că vara crește apropierea
și neliniștea se risipise
pe una din bănci erau doi băieți și o fată
probabil colegi de clasă unul stătea spate în spate cu fata
se tot scurgea până când atingea cu creștetul capului
mijlocul ei dezgolit
moment în care ea sărea în sus dar se și așeza imediat
în timp ce băiatul celălalt folosea o sticlă de cola pe post de
cilindru compactor pe pulpele ei

în autobuz am descoperit o bucățică de cretă
și mi-am adus aminte că tocmai s-a terminat școala
2015-06-19 16.54.08
și puștii vor mai umbla fără țintă o vreme
până îi va înghiți vara planificată

a meritat mi-am spus
în timp ce autobuzul pornea

Expediția

Globulele roșii, jetoane plasate de crupier
unui jucător împătimit.
Gânduri se întrepătrund –
lumina filtrată prin frunziș pe pereți.
În casă nu e trează decât o muscă leneșă.
Te furișezi în hol să-ți încalți teneșii.
Mergi pe stradă cu binoclul bunicului atârnat de piept,
urci pe dealul care seamănă cu dealul din filmul acela italienesc
și te uiți cu binoclul la casa voastră –
nu mișcă nimic, doar aerul
fierbinte care se ridică din acoperiș,
în curte doar cocoșul țanțoș.

ce să cer eu doamne?

sutele de cruci croșetate care
se înmulțesc cu viteza zergilor
sfinții ciocnindu-și aura de porțelan în rai
nu m-au atins

nici covoarele spălate cu furtunul
de slujbașii bisericii
marginile neregulate ale
foilor dictando și mate
pentru acatiste
nici cablurile târâte pe mozaic
de tehnicienii teve

aici unde colcăiala oarbă pretinde
că ar avea o parte atoatevăzătoare și plină de iubire

mă întreb
ce s-ar putea face împotriva
micilor neplăceri trupești
ce-au început să

exploatări de adâncime

i.

circula o glumă la adresa proprietarului minei
descendentul degenerat al unei familii nobiliare
ardea de nerăbdare când nu avea rezultate
când atmosfera de la consiliu nu-i convenea
părea terminat bietul canar de mină

 

ii.

începuse să se vadă clar profitul
galeriile zăcământului s-au surpat însă una după alta
din cauza scurgerilor de metan
ce nu puteau fi prevenite

 

iii.

se spune că sunetul infiltrărilor
e asemănător cântecului mierlei negre
şase ore trăite cu sentimentul de panică
ştim că e suficientă o scânteie

 

iv.

uxbal ne-a adus convectoare cu gaz
am uitat de răceala schelelor
treptat mâinile ni s-au încălzit şi au început să dogorească
pişcături de durere şi plăcere
habar n-aveam că ne-aşteaptă moartea prin asfixiere

musth

eram unul dintre cei zece elefanți ai unei familii nobiliare
odată stăpânii m-au legat în lanțuri urma perioada de rut
curgea în dâre late gudronul glandelor temporale
mi-am rupt lanțurile și ce noroc am avut
când a pornit în căutarea mea mahout
a greșit drumul douăsprezece ore a pierdut
în turmă se reorganiza schema dominării
de sute de ori mi-am înfipt fildeșul
în lutul ars de soare și-n semenii mei
nu voi uita niciodată loviturile de ankushă
fără mâncare fără băutură legat de copacul răsucit în brusă
începusem să delirez pământul alerga sub mine multicolor
oamenii scoteau sunete puternice din palmele lor