Film documentar

am încercat încă o dată
să fiu tabula rasa
în ceea ce te privește
diana

să acopăr cu valuri de endorfină
gesturile tale
să asociez rârâitul tău cu
îndârjirea naivă a unui băiețel
să fiu atât de convins
că am pătruns în intimitatea ta
încât să mă cuprindă
panica post coitum
să mă întreb
cât timp voi mai putea iubi lim-
ba ta de pisică
pieptul tău plat

am trecut prin cartierul
în care ai copilărit
am trecut prin diapozitivele
3D în care tu apăreai
în diferite ipostaze
vroiam să fac și eu parte
din copilăria ta așa că
ți-am povestit că tata
lucra la termocentrală
și s-a urcat cu mine
până în vârful furnalului

vroiai să faci un film documentar
dar nu mai găseai subiectul
îmi dădeai citate din Grierson
actorul ”original” și scena ”originală”
sunt călăuze mai bune decât
echivalentul lor ficțional

fă un film despre mine
întoarce-ți obiectivul spre mine
filmează am urlat
aceasta e plăcuța pe care
am trimis-o noi pământenii
în spațiu în speranța că
o civilizație superioară
– – – – – – – – – – – – – – – – –

am încercat încă o dată
să fiu tabula rasa
pentru tine
diana
să uit

că m-am simțit ca atunci când
vrei să vezi cu ochii tăi tărâmul
din o mie și una de nopți
și în locul lui
descoperi un deșert
plin cât vezi cu ochii
cu sonde petroliere

Anunțuri

10 gânduri despre „Film documentar

  1. Sunt câteva faze unde mi se pare că văd acul sărind dincolo de punctul maxim al scalei, există tremurul fin, există scăderi și creșteri ale intensității, există diferențe de temperatură.
    Toate argumentele de tip raționalist, psihologic, genetic sau eternal sunshine împotriva conceptului tabula rasa sunt contopite în acel încă o dată, care la mine ajunge cu zeci de vibrații pe secundă. Vocativul mi se pare că aduce un patetism care nu se potrivește cu restul textului (poate doar cu finalul), oricât ar fi el de în tendințe :).
    Strofele a doua și a cincea desenează un portret care de data asta mi se pare foarte izbutit și curg bine de-a lungul firelor care vă unesc, dinspre ea spre tine. Mai ales în strofa a cincea, reacția asta viscerală este dusă unde trebuie. Strofa a treia mi se pare că-i o scădere în intensitate, dar binevenită, ca o undă sonoră mai joasă, șoapta care naște emoția.
    Strofa a patra… doi copii proști un război rece… really? Pe lângă faptul că nu-i nicio inovație, nici nu mi se pare că ar aduce textului ceva util, tensiunea există deja, mie strofa asta mi se pare în plus. Ultimele strofe, de la a doua zi, la fel, am senzația că explică prea mult. Și până la urmă chiar vrei să le scrii? Tonul ăsta confesiv are limitele lui, iar aici mi se pare că ajunge să controleze în detrimentul poeziei. Mi-a plăcut imaginea deșertului plin cu sonde petroliere, cred că acolo-i mai multă dezamăgire decât în m-ai dezamăgit, nu ai mai avut nevoie de ajutorul meu. Keep it vague..
    Mi-a plăcut foarte mult titlul, merge pe multe direcții, inclusiv unele mai greu de decriptat care sunt foarte fain explicate în text. Bine aleasă și poza, elementele freudiene din coperta lui Lethem vin la fix :). E ceva în povestea asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s