Gipane ies în trombă de la
biroul de daune Omniasig. Peste drum
un tip pregătește șprițuri în
pahare de bere. Grupuri de muncitori
buluc lângă pasarela feroviară:
eu am pus piatra de temelie la
doișpe noaptea. Am băut juma de litru!
Flutură fanioane galbene.
Turbinele negre lucrează fără grabă.
Cabinele locomotivelor plutesc
pe linii – bucătării ciudate de vară,
unde toamna bătrânii stau și fumează.
Într-o toamnă te-au lăsat la țară
printre copii violenți. Marcel era
vespa crabro, gărgăunele
care te alerga până acasă.
Te-au pus să faci figurine din plastilină.
Erai mândru că omulețul îți poartă amprentele,
omulețul tău deșirat – discontinuu.
Apoi materialul a ajuns înapoi în set.
Halul în care s-au amestecat culorile,
mirosul înțepător de reziduu petrolier
te-au înnebunit.
Ai ajuns să negi lumea concretă,
au fost blocaje pe chakra voinței.
Forțat de împrejurări ai început
să imiți liderul pentru a fi al doilea după lider.
Au fost blocaje, dar emoțiile urcau vibrând.
Ai fi fost mândru să tragi pe cineva după tine,
să-i lași o amprentă definitivă.
Credit foto: Mitoş Micleuşanu
Cutia Neagră 