a.l.ș, poet*

Să facem abstracție de faptul că Alex. Leo Șerban a fost unul dintre cei mai influenți critici de film de după 1989. Să încercăm să-l cunoaștem doar prin prisma poeziilor din Alte camere, alte glasuri de ieri. Vom descoperi după-amieze de iarnă, poeme în care versurile în franceză alternează cu cele scrise în engleză, haiku-uri neconvenționale, tablouri și sculpturi celebre, Roma și Lisabona.

a.l.ș este un poet care nu a avut niciodată ambiția de a fi considerat poet. Putem să vorbim despre poeziile sale doar dacă ținem cont de acest lucru. Nu vom regăsi aici neapărat marile teme ale literaturii, obsesia totului sau poezia visceralității dusă în extrem. Angoasele sunt voalate fin, inserate cu delicatețe în text, fără nimic ostentativ. Volumul se împarte în cinci cicluri, fiecare dintre acestea cuprinzând moduri distincte de raportare la lume.

Primul ciclu este format predominant din peisaje statice, pasteluri a căror atmosferă e construită din obiecte și imagini care dau senzația de spațiu aerisit. Trecerea timpului și maturizarea sunt amânate, ca și ieșirea în lumea exterioară: ”printre umbrele/ tremurătoare/ ale peștilor de circ/ ce-au învățat/ să dea din coadă”.

În Aprilie orb stilul este fragmentar, aduce a vitraliu. Unele texte amintesc de un Bacovia târziu, nevoit să îndure ultimul deceniu al regimului comunist (versurile ”orașul tot e/ violet” sau poezia tout est si peu). Ludicul este prezent ca și în primul ciclu, poetul pastișând faimoasa expresie, nevermore, sau scriind în stilul lui denis roche feat. cummings.

Poate doar în a treia parte a.l.ș devine manierist prin metaforizare excesivă ”vîntul să bea din paharul de umbră/ trupul lui să n-alunece greu”, folosirea unei topici învechite și a pronumelor reflexive. Regăsim însă și adevărate omagii aduse artei lui Miró, Giacometti, Michaux și M. Ivănescu.

Ultimele două părți compun jurnalul grădinilor și orașelor vizitate de a.l.ș. Lispoeme este, poate, unul dintre cele mai frumoase cicluri din carte.

Recomand această carte mai ales pentru că este vorba de un poet care mult timp a scris doar pentru el și pentru prieteni, fără să țină cont de mode și curente literare. Asta îl face autentic.

Alex. Leo Șerban – Alte camere, alte glasuri de ieri

Pandora M, 2011

*recenzie apărută în nr. 3 al revistei Corpul T

O imagine cât de cât pertinentă*

Antologia Am să te sufoc, dragă oraș ”încearcă să ofere o imagine cât de cât pertinentă a tinerei poezii sibiene” și ”dorește și o recunoaștere a vârfurilor poeziei sibiene tinere”, afirmă Dragoș Varga în prefață. Nu mă pot pronunța în legătură cu al doilea obiectiv, asta se va vedea în timp.

 

Imaginarul Ritei Chirian este desprins din lumea spitalelor, a substanțelor și hormonilor. În textele din prima parte a selecției nu se pune accent pe construcție, acestea părând laxe pe alocuri. Strofele, uneori de un singur vers, sugerează un eu care se află sub mare presiune și care explodează pe hârtie. Imaginile sunt însă puternice, iar spațiile dintre ele sunt respiro-uri firești: ”nouă însă moartea nu ne îngăduie să creștem/ mușcă din noi ca un bărbat obez vulva cheală a unei fetițe”.

Mihai Curtean folosește regionalisme, apelează des la fragmente de conversație, fiind un creator de atmosferă. O piesă café del mar, o ”legendă taoistă despre ceai”, imagini combinate cu parafrazarea unei expresii-clișeu articulează o poezie de calitate.

Radu Vancu dispune de un bagaj cultural vast și are un exercițiu îndelungat al scrierii, vizibil în construcția migăloasă a poemelor, în desele referințe livrești și în intertextualitatea subtilă care, toate, își ”țes bulboanele tot mai des în jurul” lui Radu și al tatălui său mort, într-o încercare disperată de a-l aduce înapoi.

Dintre poemele lui Dan Herciu, demne de reținut sunt doar cele în care schimbă ordinea sau ierarhia lucrurilor sau a zeilor, punându-i într-o ipostază inedită, cum ar fi poemul retrocedare construit în jurul unei metafore extinse, ”viața e o păpușă rusească”.

Versurile Danielei Popa sunt încărcate de metafore. De obicei, după o imagine reușită apare una nereușită: ”pielea mi se electrizează când te întorci de nenumărate ori/ pe fusul sângelui/ până la fotografia ce m-aruncă-n brațele-mi frânturi”.

Consider că antologia de față își îndeplinește doar parțial primul obiectiv, acela de a oferi o imagine pertinentă a poeziei sibiene. Cred că ar fi fost necesară o selecție mai riguroasă, ținând cont de valoarea inegală a celor cinci poeți prezenți în antologie și a discrepanței dintre nivelul primilor trei și poezia ezitantă a lui Dan Herciu și a Danielei Popa.

Am să te sufoc, dragă oraș – Poeți tineri din Sibiu
InfoArt Media, Sibiu, 2010

*recenzie apărută în revista Corpul T, nr. 2 (numărul restrâns de semne, impuse de revistă, nu mi-a permis o recenzare mai amplă)