vara crește apropierea

nu mai aveam stare fără căldură umană
m-am dus la prietenul meu vlad
pe drum am întâlnit o gașcă de băieți pe biciclete
unul rămăsese în urmă
pedala fără chef
cu un crin portocaliu în mână
exact ca cel fotografiat de mine
în ziua banchetului din a doișpea
moment perceput ulterior drept prag
între adolescența de lapte și cea permanentă
din care am fost extras cu greu
de ajutoarele feminine

apoi două fetițe pe trotinetă
s-au dat în spectacol gonind spre mine
din capătul unei străzi
și înainte să ajungă
una din ele a făcut schema cu platforma
adică s-a așezat pe ea ținând în același timp direcția și a strigat
uite stau în fund
băiatul pe care infantele infidele l-au lăsat singur
cu brațele pe jumătate ridicate
pe jumătate înmuiate de renunțare
cu vena albastră/ lăptoasă incapabilă deocamdată
de zvâcniri dramatice la tâmplă
a strigat
veniți înapoi

pe măsură ce mă apropiam de locul de muncă al prietenului
ziua rotindu-se încet spre incandescența solstițiului de vară
își pierdea din luminozitate
aceasta sublimând parșiv
în picturile murale cu deviza bucurie zi de zi
ce anunțau deja centrul comercial
bucurie regăsită apoi pe tricoul unui nene
cu munți și soare minimalist
bucuria cu față umană a reclamelor urcate pe fațadă
sau îmi place mie să atribui caracter negativ
și să mă sesizez ca o isterică îndopată cu superstiții new-age
la tot ce ține de cultura materialistă?

și dacă ar fi așa
cum aș putea să primesc din fortăreața materialismului
căldură umană de la prietenul meu?

așa mă întrebam când am observat un băiat
stând într-o rână pe trotuar cu torsul răsucit spre zid
rula un cui fără să-i pese de mașinile care treceau
l-am întrebat dacă mai are
a spus că nu mai are
și s-a mai răsucit un pic rupând cu dinții
din filtrul care ieșise prea lung

cu vlad am vorbit despre cărți
și ce mai citește fiecare
pentru că el e librar chiar în centrul centrului comercial
în librăria asaltată mereu de valuri de aburi îmbietori
de la pizza hut subway și alte francize
dar cea mai mare satisfacție am primit-o totuși
când l-am bătut îndelung pe umărul stâng
cel despre care a și scris o poezie duioasă
și chiar am simțit că e un umăr receptiv

am așteptat îndelung în stația de la capăt autobuzul
și mi-am cumpărat o sticlă de cidru

dar nu mi-a părut rău pentru că vara crește apropierea
și neliniștea se risipise
pe una din bănci erau doi băieți și o fată
probabil colegi de clasă unul stătea spate în spate cu fata
se tot scurgea până când atingea cu creștetul capului
mijlocul ei dezgolit
moment în care ea sărea în sus dar se și așeza imediat
în timp ce băiatul celălalt folosea o sticlă de cola pe post de
cilindru compactor pe pulpele ei

în autobuz am descoperit o bucățică de cretă
și mi-am adus aminte că tocmai s-a terminat școala

și puștii vor mai umbla fără țintă o vreme
până îi va înghiți vara planificată