graffiti

tipul cu căciulă tuflită şi geacă de piele veche a urcat în metrou. s-a băgat în faţa lui, în dreptul uşii. spatele îi era pătat de sarea şi nisipul împroşcate de angajaţii primăriei pe drumuri în zilele astea cu ninsoare. l-a văzut cum scoate un creion şi scrie pe rama de plastic alb:

F 3
C 2
R 9
B 1

preţ de o clipă i s-a părut un cod secret şi, pentru că nu era microbist, i-a luat ceva să-l descifreze: f.c. rapid bucureşti 1923. a coborât odată cu el. a urcat scările mai repede, dar pentru că s-a uitat pe acolo după o tipă pe care o văzuse cu colţul ochiului, la ieşire s-a trezit în spatele lui. până la primul colţ de stradă au mers aşa, el gândindu-se la ale lui. fără să-şi dea seama ce face, a deviat de la traseul de zi cu zi şi s-a luat după el.

nu-şi bătea capul să înţeleagă ce face, în faţa ochilor îl vedea pe iisus ţinându-şi inima în mâini, o inimă din care ieşeau raze kitsch. se amuza teribil, se gândea la daruri ciudate, cristale de sticlă fumurie, cât o gâscă. nu-i lipsea nimic, de fapt. ce putea să-i ceară tipului ăsta, ce anume din ce avea el i-ar putea oferi satisfacţie? nimic. dar i se părea mişto să se gândească la asta.

o gură de poşircă din sticla de rom amiral, pe care aceasta mai mult ca sigur o ţinea în buzunarul interior al gecii? să-i ceară o ţigară. ar fi o prostie, orice i-ar cere.

tipul a intrat într-un gang ce ducea spre curtea interioară a unor blocuri. acolo, pe nişte cartoane de la vreun ambalaj de frigider, stăteau doi oameni cu feţe întunecate. împinsă până-n zid, se ridica o masă dreptunghiulară, care părea destul de moale, acoperită de nişte pături roase. intuise bine. de sub un colţ ieşea la iveală limba roz, tumefiată a unei plăpumi.

s-a întors cu 90 de grade pe călcâie şi a pornit-o spre trecerea de pietoni pe unde traversa în fiecare dimineaţă. a ajuns în dreptul firmei de pariuri sportive. pe un panou electric alergau litere roşii şi verzi. erau echipe. nu s-a oprit în dreptul panoului, pentru că nu se simţea confortabil aici. se putea oricând revărsa în stradă o gaşcă gălăgioasă îmbibată într-un uşor iz de violenţă. s-a întors cu 180 de grade şi s-a dus din nou spre gang.

a intrat în gang şi, fără să-i mai pese ce face tipul cu căciula tuflită, orbit pe moment de întunericul de acolo şi de surescitarea nervoasă, care atinsese pragul de sus, s-a dus la el şi aproape îmbrăţişându-l, a încercat să-l întoarcă spre el. dar n-a avut suficientă energie să facă asta, a simţit că în loc să obţină o reacţie din partea întregului corp, i s-a zgâlţâit doar un pic umărul. timpul părea să fi îngheţat. a văzut aburii cum intră în zona de lumină, încadrată de limitele gangului, apoi a simţit un miros puternic de umezeală rece şi râncedă. cineva a tuşit şi s-a auzit scrâşnind o pietricică. nu reuşea să-i vadă faţa şi, oricum, n-a mai avut răbdare ca tipul să se întoarcă spre el şi să-l privească frontal. i-a zis:

– aveţi cumva un pix sau creion?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s