vântul umple cavități și goluri

vântul umple cavități și goluri dar mie nu-mi plac ventrilocii
care produc sunete în locuri părăsite de viață
eficiența produselor de făcut curățenie a sporit
s-a trecut de la cârpe la prosoape de hârtie
același chip reflectat de suprafețele reci

sunt atât de puține momente ce pot fi salvate
trăite cu adevărat alături de cineva
răcoarea trupului tău concentrată în vârful umerilor
absorbită de buzele mele și bijuteria micuță
în ambalaj de catifea emanând raze ardente
îmbinările complicate ale cărnii actul sexual dublat de
senzația că orice aș face până la urmă
ne vom usca amândoi ca două scânduri

Anunțuri

6 gânduri despre „vântul umple cavități și goluri

  1. ” ventrilocii care produc sunete în locuri părăsite de viață ” … când îți vine o asemenea idee, ai toată legitimitatea să te așezi cu degetele febrile la tastatură și să te apuci de scris. Nu am citit restul poeziei, dar am vrut să comentez.

  2. nici prin cap nu mi-a trecut s-o iau drept ireverență. și oricum, cuvântul ăsta conține o doză prea mare de respect, e cumva nepotrivit în context 🙂

  3. ”sunt atât de puține momente ce pot fi salvate
    trăite cu adevărat alături de cineva”

    Pasajul ăsta îmi pare mai mult o meditație banală, decât niște versuri de poezie. În rest, imaginile sunt interesante.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s