în derizoriu

ce vreme câinoasă
picăturile de apă împrăștiate pe geam
reflectă lumina lămpilor cu sodiu

facem prostii:
bate vântul și singurul refugiu
bate vântul cotul meu lângă cotul tău
vorbim prostii:
bate vântul ce spun eu – exhibiționism
ce spui tu – voyeurism

un fir de salivă ți se prelinge din colțul gurii
spui că va fi bine
între vis și trezie

în nopți ca astea cad în derizoriu:
entuziasmul mă aruncă de colo colo
ca pe-o bilă numerotată într-o urnă
până când va fi extrasă
spre bucuria locuitorilor unei neînsemnate
republici separatiste

și a doua zi mă trezesc la hotarele ei

ce vreme câinoasă
fire de păr pe bărbie și mustață
ca la surorile tatei

până la noapte o să-nghețăm
și tu n-o să-ți poți spăla părul
tot ce pot să-i fac unei centrale stricate
este să o descriu:
ariston eurocombi
un manometru simpatic
un buton reset căruia îi atribui calități magice
și o vizetă prin care trag cu ochiul –

văd o cameră frumos mobilată
cuprinsă de flăcări