după ploaie o lumină
de-ți vine să ascunzi repede în buzunar
orice gunoi de pe jos
pe coordonate spațio-temporale unde
radiațiile solare sunt resimțite
ca duioșie
intersecția strălucește ca o prismă
descompune realitatea în latențe
le voi trăi deodată pe toate
Reclame
„descompune realitatea în latențe”
ăsta e, după mine, un vers căznit și riscat de care ai putea scăpa