după ploaie o lumină
de-ți vine să ascunzi repede în buzunar
orice gunoi de pe jos
pe coordonate spațio-temporale unde
radiațiile solare sunt resimțite
ca duioșie
intersecția strălucește ca o prismă
descompune realitatea în latențe
le voi trăi deodată pe toate
Cutia Neagră 
„descompune realitatea în latențe”
ăsta e, după mine, un vers căznit și riscat de care ai putea scăpa