1:1 La început [a fost] aer. Și [Dumnezeu] a zis: Să fie mișcare. Și [a fost] mișcare.
1:2 Apoi [Dumnezeu] a făcut aripile. Dar aripile nu purtau nimic, singure se purtau în pustiu. Și [Dumnezeu] a zis: Să fie trup aripilor. Și [a fost] trup. Dar trupul nu vedea nimic. Și a zis [Dumnezeu]: Să fie ochi corpului. Și [au fost] ochi.
1:3 Toate celelalte de la ochi au fost date, nu era nimic, care să nu fie de ochi făcut. Și a vrut ochiul lumină și [a fost] lumină. A vrut întinderea cerului și pământ. Și a vrut apoi viețuitoare, oameni și fecale. Și a zis [ochiul]: Lucrul acesta e bun și a zburat la ele.
1:4 [Dumnezeu] a făcut muștele după chipul Său. Dumnezeu le-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: ”Creșteți, înmulțiți-vă și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.”
Păi cam asta e, dacă am înțeles corect. Unele cuvinte se pierd și de aceea le-am sugerat eu în paranteze, cel mai des cuvântul ”Dumnezeu”. Cuvântul ăsta întotdeauna e la locul lui. După cum vedeți, textul 1:4 e același cu cel din Biblia noastră. Nu m-aș încumeta să bag mâna-n foc cine de la cine a transcris.
Gheorghi Gospodinov – Un roman natural
Cutia Neagră 