Triumful voinței

de Karinthy Frigyes

O oră în cuşca leului- Declaraţia eroului – Prezenţa lui de spirit ieşită din comun- Omul şi fiara
(de la corespondentul nostru)

I.

Corespondentul nostru l-a căutat pe eroul din cuşca leilor, Mr. Bunting, cel care a petrecut o oră întreagă, de unul singur, într-o cuşcă cu Zambo, leul fioros. Eroul modern i-a împărtăşit colaboratorului nostru primele impresii, de îndată ce mulţimea exuberantă care îl aclama l-a purtat pe umeri înapoi la hotel. Şi-a povestit aventura palpitantă cu simplitatea şi modestia oamenilor deosebiţi.
– Credeţi-mă, e o nimica toată, spuse cu dezinvoltura marilor caractere. Este pur şi simplu vorba despre triumful voinţei, a superiorităţii umane asupra forţei brute, animalice. Nu e mare lucru, credeţi-mă. Ia, acolo, un pic de curaj, să zicem un pic eroism şi atâta tot. Sfidezi oleacă moartea şi gata. Adică dă-o încolo, ce mai.
– Dar, maestre, cum de nu v-a atacat leul? l-a întrebat uimit colaboratorul nostru.
– Sincer să fiu, nici eu nu ştiu. Ca să mă pregătesc pentru această ispravă, de trei ani studiez comportamentul leilor, mai ales pe al acestui Zambo. Mi-am dat seama că Zambo îi atacă pe oameni doar dacă aceştia se mişcă – nemişcarea nu-l stârneşte. Pe această observaţie mi-am bazat planul şi socotelile. În prealabil i s-au dat leului cinci chile de carne de vită şi am cerut să se deschidă uşa cuştii după ce leul, istovit de atâta dat la fălci, s-a întins cât e de lung şi a adormit.
– Formidabil!
– Astfel poate fi stăpânită forţa brută de mintea şi voinţa umană – remarcă Mr. Bunting cu modestie. Dar să continui. În cuşcă fusese pus un scaun, iar eu m-am aşezat discret, pâş-pâş. Calm, nemişcat, am privit ţintă în ochii fiarei care dormea. Astfel trecu un sfert de oră…
– Continuaţi… continuaţi…
– Atunci… leul adormit, căscă de-i trozniră fălcile şi, alene, se întinse să se dezmorţească.
– Groaznic… şi dumneavostră?
– Am rămas neclintit. Urmăream mişcările fiarei, ţinându-mi răsuflarea… deodată s-a întors înspre mine…
– Înfiorător…
– S-a întors înspre mine şi m-a privit preţ de un minut. M-au trecut fiori pe şira spinării… Dar numai pentru o clipă. Atunci… (vocea domnului Bunting se frânse, după care continuă liniştit)… atunci bestia s-a apropiat agale de scaunul meu.
– Te… teribil…
– Linişteşte-te, tinere! Cum spuneam, leul s-a apropiat de mine, mi-a adulmecat piciorul cu botul lui umed şi-a ridicat o labă înspăimântătoare şi şi-a lăsat-o greoi pe braţul meu.
– Şi dumneavoastră, maestre ?
– Am simţit că e de ajuns să fac cea mai mică mişcare, să respir şi voi cădea inevitabil în braţele morţii. Dar sunt un om puternic şi am rezistat fără să mă clintesc. Între timp leul şi-a pus cealaltă labă pe urechea mea şi a lăsat-o acolo. Apoi a căscat, dezvelindu-şi colţii fioroşi. Am rămas nemişcat. Leul părea să cugete, apoi îşi şterse în părul meu laba din spate, murdară de toate zoaiele de pe podea. Mi-au clănţănit dinţii, dar nu m-am mişcat. Leul a mai căscat o dată – apoi s-a întors într-o parte şi s-a frecat de pantalonii mei şi..
– Şi… şi?!
– Şi n-a mai ştiut de el… au fost nişte momente sinistre… dar nici atunci nu m-am clintit. A triumfat prezenţa de spirit dusă la extrem.
– Formidabil!
– Cinci minute a durat această scenă cumplită. După care leul a căscat din nou, s-a îndreptat alene spre celălalt capăt al cuştii, s-a culcat şi a adormit. Scăpasem teafăr ! Am mai petrecut o jumătate de oră în cuşcă, apoi am deschis uşa încetişor şi mulţimea entuziastă m-a luat pe braţe.
– Aţi fi dispus să repetaţi aventura? l-a întrebat mai târziu corespondentul nostru.
– Timp de doi ani am să studiez comportamentul leoaicelor nubiene, apoi voi repeta isprava de azi cu o pereche de lei. Dorinţa mea de nezdruncinat este să demonstrez că genialitatea şi voinţa umană pot mesmeriza cruzimea brutală a fiarei dezlănţuite.
Mr. Bunting, un Tezeu al vremurilor noastre, şi-a luat prietenos rămas bun de la colaboratorul nostru.

II.

După somnul de după-amiază Zambo se trezeşte şi, căscând, trece în cuşca interioară, unde stă tolănită Minnie, leoaica, tovarăşa lui de viaţă.
Minnie: Cum ai dormit, boşorogule?
Zambo: Eh, comsi-comsa.. Careva din maimuţele astea îmbrăcate s-a băgat în cuşcă. Stătea stat acolo ca tâmpitul, fără să se mişte. L-am înghiontit de câteva ori să se maimuţărească, că tare mă mai plictisesc, dar el n-a făcut decât să se schimonosească întruna, la care l-am lăsat baltă şi apoi a ieşit. Uăaaah…!
Minnie: Încă ţi-e somn?
Zambo: Omul se plictiseşte de moarte aici. (Se întinde şi adoarme din nou).

traducere de Maria-Gabriela Constantin, Andrei Dósa, Levente Páll, Alina Rusin