obosit ca atunci când am ajutat un vecin care nici măcar nu-mi plăcea să pregătească și care zeci de roabe de mortar

lui bogdan și dmitri

creierul nu mai face decât să izoleze,
e o bucată de vată minerală. ca aseară,
când mâinile se așezau pe umerii celorlalți,
ușor dislexice. dacă aș fi fost întrebat
aș fi zis: în mâini s-a concentrat aseară
toată inteligența.
când am băut pălincă-fiartă-în-portbagaj,
știam că urmează autostrada. mai neted
și mai direct nu există. anticipam cu trei
mutări înainte fiecare reacție, doar zâmbeam
unul la altul. am fi putut continua așa până
rămâneam fără stimuli, până când zâmbetele
noastre ar fi rămas singurii stimuli și de drag
am fi inventat alții, de frică să nu se închidă,
să nu se îndepărteze vreunul din noi.
asta ar fi fost lame sau gay – zeci de etichete.
uite că nu poți obosi creierul în halul ăla
să dispară fucking etichetele, și atunci
am băut pălincă din pet cu un om care nu-mi place
prea mult. ne-am apropiat și ne-am suflat duhul
în căușul palmelor și l-am arătat, am zis prețul,
când eu nu voiam neapărat asta.
mașina a intrat pe banda de decelerare,
știam ce ne așteaptă mai departe și am început
să strig la ei tot felul de
prostii teoretice, morale și de principiu.