Cântecul de noapte al securistului

Petri György s-a născut în 1943 la Budapesta. Începând cu anul 1966 a urmat cursurile de filozofie la ELTE. Din 1974 devine scriitor liber-profesionist. Între 1975 și 1988 i se interzice publicarea. Poeziile sale circulă prin samizdat și sunt publicate doar în străinătate. Între 1981 și 1988 este redactor șef al revistei samizdat Beszélő (Vorbitorul) și membru important al opoziției democratice. A murit în 2000 după o luptă de doi ani cu cancerul la gât. În timpul vieții a publicat mai mult de zece volume de poezii.

Horatius are o zi proastă

Nu știu ce să mă fac cu iubirea – – –
Să mă întrețină și să mă lingușească,
dar în același timp să mă lase în pace,
să-mi trimită bani prin poștă.
Mă plictisește și lingușeala.
Să piardă o sumă mai mare pe stradă
pe care eu s-o găsesc din întâmplare.
Să fie încântați de mine pe la spate,
ca eu să aflu cu totul întâmplător
de la cineva care nici nu știe că vorbește despre mine.
Să-și lase casa pe numele meu și să moară.

Cântecul de noapte al securistului

Plouă cu găleata,
băi, stârpitură.
Iar tu dormi
în camera bine încălzită,
sau dezmierzi păsărica.
Eu până la șase dimineața putrezesc
în ploaia care se domolește.
Trebuie să aștept schimbul,
trebuie să aștept
până te târăști afară din vizuină,
de lângă mami. Ca să pot da
raportul: încotro ai zburat.
Zbori, dai din aripi.
Să nu cumva să te prind.
Că te jumulesc în zbor.
Eu nu uit ploaia asta împuțită,
când mantaua
și talpa pantofilor
și-au dublat greutatea umflându-se.
Iar tu,
bine-mersi
te-ai jucat cu pisicuța în cameră.

Va veni și vremea
când te voi arunca peștilor în Dunăre.

Recunoștință

Liniștea idioată
a sărbărorilor de stat nu diferă
de cea a duminicilor catolice.
În apatia generalizată
oamenii sunt și mai antipatici
decât înhămați la un țel.

Acum nu
o să las să lâncezească, cum fac de obicei,
nerecunoscător, dragostea primită în dar.
Pe străzile vidate
mă salvează amintirea
feței și coapsei tale,
a căldurii,
mirosul de pește mort al pântecului tău.

Degeaba ai căutat o baie,
patul a fost inconfortabil
precum creasta unui acoperiș.
În noul miros al pielii tale s-a amestecat
mirosul de insecticid al saltelelor.

M-a trezit bubuitul tunurilor,
cu zeci de ani în urmă
s-a întâmplat ceva. Încă dormeai.
Ochelarii, poșeta de lac
zac pe podea, hainele tale
atârnă de zăvorul ferestrei,
întoarse pe dos într-un mod practic.

O bretea a
combinezonului tău negru alunecase.
Și o lumină blândă ezita
pe puful de pe gât, pe claviculă,
în timp ce tunurile bubuiau,

și pe arcul plesnit
al fotoliului
tremura praful.

Lui V. Sz.

Autobuzul mă ducea
peste pod, și am privit
în tunel. La
capătul conductei căptușite
cu umbră, ținute în carantină
zăboveau mașini
într-o dâră de lumină
de culoarea nisipului,
imposibil de departe.

De mult nu
ne mai uităm împreună
căutând ocazii
să ne înmulțim poeziile ocazionale
cu ocazia suferințelor.
Să modelăm chei lirice de spărgător
după ochi
pentru cercul restrâns de prieteni.

Hoinăresc singur
– pradă unei stări
s-o numești singurătate ar fi exagerare
s-o numești independență ar fi autoamăgire –
printre peisaje uscate.
Cobor spre debarcader, caut un pic de umbră.
În căldura de cuptor metalurgic
autobuzul din care am coborât
se hurducăie mai departe pe undeva.

Zăpușeală sub cortul de castane. Dar sus
puii de stele cu țepii încă moi
vestesc deja venirea
toamnei. Apa e asemenea ardeziei crăpate.
Măcar îl fărâmițează un vas
care pleacă de aici.
Peisaj, părere: nu am
cu cine să le împart.
Vara asta și-a copt în mine
fructele cu gust de săpun.

Știam că urmează un an prost,
încă în dimineața de după revelion.
Alunecam pe zăpada perfidă,
în orașul cu obloanele coborâte,
după o zeamă bună la mahmureală.
Până la urmă am băut bere de culoarea iodului
într-o autoservire faianțată ca o sală de operație.
Și când am ieșit, strada
era învăluită într-un alb de te dureau ochii.

Creierul nostru fragil a dat chix.
Pe vasul prins între ghețuri marinarii
se mănâncă unul pe altul, se știe.
– Ca în drama modernă a instigărilor,
lucrurile degenerează, zeflemeaua
în ceartă, tachinările în insultă.
Până când fundalul
frânge spinarea situației.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s