marea asta nu te vrea
nu te-ar lasă măcar câteva secunde
pluta pe spate
nu mai știi care-i pasăre care
aparat de zbor
aripile și-au pierdut eleganța
femeia încremenită pe plajă
într-un tablou pictat cu fiere
suprafețele resping orice atingere
în drum spre ea spargi câteva scoici sub tălpi
mai e mult până acolo
până cioburile se fac nisip
[după ce citește îmi spune
că mă victimizez
ok
și mai adaug un strat de fiere
modific nivelul valurilor
blochez pârghiile care
trag păsările pe cer]
Cutia Neagră 