ochii tăi roll-on cu lumina lor cleioasă
peste cuvintele de pe ecran
peste străzi peste cerul vast
le lipesc unele de altele
generează realitatea
aș putea sta aici o veșnicie
doar din când în când să intru în tine
pentru a înțelege
breteaua alunecă de pe umăr
dislocă zgomotul orașului
susurul intestinelor
risipește stresul adunat peste zi
respirația
instituie noile ritmuri circadiene
prin simpla ta prezență
generezi spațiu
dincolo de capătul lumii
de aici vedem uneori cum corăbiile
se prăbușesc în gol de pe margine
pistruii dintre umeri și gât
pistruii dintre omoplați
se mișcă asemenea desenului
blănii de leopard în savană
instinctul de vânătoare învie
(mi-e frică să nu greșesc tocmai acum
și să pierd 1 viață
dau repede save
voi relua nivelul
după ce-mi mai trece emoția)
Cutia Neagră 