femeia cu vestă linco margarină mătură încetișor
omul de lângă doarme cu capul dat pe spate
se chinuie să vadă lumea cu susul în jos
vrabia rostogolește un bob verde de strugure
pe geam amprenta unor mâini slinoase
în lipsă de șervețele peștera altamira 2
mă duc la linia 3 în megafoane bâzâie un mobil
trenul nostru avec un retard
până una alta un tren cu vagoane bulgărești nou-nouțe
oprește în fața noastră să nu ne plictisim
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Cutia Neagră 
era zilele astea groaznic de cald pe la noi (ultimile 3 au fost f ok, azi a și plouat încontinuu) și lucra ventilatorul în bucătărie, dar parcă făcea numa zgomot. stăteam la masă cu părinții și am început a râde, apoi le-am recitit din memorie poemul tău, pe care-l văzusem cu vreo zi înainte și am râs cu toții. te (vă) salută și ei 😉
sper că s-a mai răcorit între timp. vă salut și eu. spune-le că prunele și merele au fost super >:D<