IC 347

femeia cu vestă linco margarină mătură încetișor
omul de lângă doarme cu capul dat pe spate
se chinuie să vadă lumea cu susul în jos
vrabia rostogolește un bob verde de strugure
pe geam amprenta unor mâini slinoase
în lipsă de șervețele peștera altamira 2
mă duc la linia 3 în megafoane bâzâie un mobil
trenul nostru avec un retard
până una alta un tren cu vagoane bulgărești nou-nouțe
oprește în fața noastră să nu ne plictisim

Anunțuri

2 gânduri despre „IC 347

  1. era zilele astea groaznic de cald pe la noi (ultimile 3 au fost f ok, azi a și plouat încontinuu) și lucra ventilatorul în bucătărie, dar parcă făcea numa zgomot. stăteam la masă cu părinții și am început a râde, apoi le-am recitit din memorie poemul tău, pe care-l văzusem cu vreo zi înainte și am râs cu toții. te (vă) salută și ei 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s