douăzeci și patru de ore

so this is permanence

bat străzile orașului noaptea
alături de ian curtis
nu pot să-l invit la mine acasă
situația noastră-i la fel

șterg cu palma zidurile caselor
urlu în megafonul instalat
pe scheletul unui car publicitar
filtrez prin vene uleiul ars
al fast-foodurilor

trebuie să scot din funcțiune
toate zonele senzoriale

ura mea de sine încerca să
domine iubirea ei de sine
ian îmi povestește ceva
e varianta lungă a piesei
autosuggestion

înțeleg acum de ce a ales
frânghia dispozitivul de uscat rufe

filtrez prin vene tencuiala caselor
urlu în baia de ulei ars
și tot eu aud în megafoane
vocea mea plângăcioasă

toate zonele senzoriale trebuie
să mă scoată din funcțiune

privesc răsăritul cu ian
prin ferestrele a o sută de gări
până când lumina se pierde

definitiv

Anunțuri

Un gând despre „douăzeci și patru de ore

  1. interesant exerciţiul senzorial pe care îl propui aici. de ce nu publici pe fdl.ro? poezia ta mereu mă face să aud aşa un bâzâit de fundal, de aparat la care nu am prins bine postul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s