the faded tapes

hainele voastre se reflectă în monitorul stins al laptopului
o fotografie polaroid acolo lumina arde mai intens o rogi
să se întindă pe spatele tău foarte aproape de a deveni
cutia de rezonanță a respirației și vocii ei nu ca s-o înțelegi
sau să arunci și tu o mână de ierburi în gândirea ei magică
doar ca să amplifici senzația de bine membrele ușoare
ca la cinci ani când hoinăreai pe câmpuri urmau să intre
coasele poate simți și o gâdilătură acolo în gâtlej potențialul
de a face lucrurile pe care le așteaptă femeia asta de la tine
cineva ar trebui să schimbe naibii salteau să separe
odată pentru totdeauna zgomotele din bucătăria vecinilor
de gemetele voastre spațiul comun să nu mai fie
intersecția mulțimilor unu (tu stai acasă și te gândești
la ea) cu doi (ea stă acasă și se gândește la tine) glasul ei –
trâmbiță de jucărie când sângele se adună altundeva
doamne ce ar putea ieși de aici dacă ai prinde frecvența
dar tu iei câte un verset și-ți fondezi o religie sfântu așteaptă
bravo sau te închizi în fața evidenței ce ușor e
să spui că nu ești pregătit s-o salvezi cu adevărat (nu așa)
poate că te-ai născut cu zona din creier responsabilă
pentru conștiința vieții în doi extirpată și ai hotărât
e un fenomen care merită contemplat și admirat din afară
îți place să măsori luminozitatea stelelor ești totuși nemulțumit
de rezultate dacă stai aici și nu faci nimic nu te poți aștepta ca
extratereștrii să emită în fm