încă se mai zbate

dimineața

copiii au desenat pe asfalt
uriași urcând dealuri înflorite
cu pești mari în brațe

și-n jur s-au desenat pe ei înșiși
inimi cu ochi și gură brațe și picioare

șotroane în miniatură
să cadă lumina acolo ca un bănuț

am lăsat filmul pe repeat
obiecte în cădere trec prin cadru
o mână încearcă să le prindă
și nu reușește

seara

aerul e albastru prespălat
stelele se topesc asemenea cristalelor de zahăr
parfumul și carnația trandafirilor în flux
cineva face poze de la mansarda unui bloc

carnea tic-tac de câteva ori
în altă carne
încearcă să-ți amintești –
elementul nostru vital nu era
aerul