Dokucentrum

lume multă la intrare
un bătrân cu brațul înțepenit
într-o poziție imposibilă
răsucit la spate
degetele tremură de parcă ar pipăi
întunericul

muzeul n-are supraveghetori
nimic de valoare aici
nu mai e nimic de distrus

nimic de valoare aici
nici măcar desenele copiilor
un jidan jegos cu toiag
steaua lui david tăiată cu un x
și încă un x și încă unul
DIEJUDENSI NDUNSER
UNGLÜCK!

au lipit o hârtie peste numele lui
au lăsat doar clasa:
1. KLASSE

noua generație a dezgropat
și arătat lumii
sistemul pus la punct de cei de dinainte
faptele celor două generații
au în comun
meticulozitatea

totul este abordat cu obiectivitate
și asta deprimă
filmul lui leni riefenstahl
dă fiori și astăzi

la paradă
cineva aleargă
după mașina lui hitler
cu o scară dublă
o eternitate
până iese din cadru

un fost membru jugendshitler
încearcă o demonstrație
de mânuire a armei
în câteva secunde
redevine mașinăria de atunci

a uitat că ține în mână
o umbrelă verde pal

două bătrânele povestesc
copiii socoteau de câte ori
l-au văzut pe hitler într-un an
în 1937 de 17 ori
în 1938 doar de 12 ori

când se lăsa seara
născoceau cântecele
dearest führer be so kind
come to the window
no one will mind

chicotesc

sunt incapabil să mai dau comenzi
ghidului audio

la final
o pasarelă de oțel te duce
spre belvedere
arena proiectată de albert speer

trăncănitul rândunelelor
care trec pe deasupra
reverberează amenințător