toți ca unul

lui Claudiu

în orașe atent polizate construite din țigle lăsate în urmă de italieni
fațade lăsate de austrieci
bătând din picior pe scena barului
un malambo tărăgănat care vestește moartea
aruncând brațele în aer ca la wrestling
singur în ring
îi faci pe toți doar din vorbe
tremurând de efort sub legile nemiloase care ne despart
am și oase și ele într-o parte
și eu în altă parte

suntem un singur organism
gata să absoarbă totul posturile de radio orașele coastei dalmate
tramvaiele albastre din viitor și kilometri de ziduri de beton pictate
abandon all art now/ major rethink in progress
gata să tempereze tremurul mâinilor dimineața
și frica de înălțime
să adauge încă o liniuță la viață

și discuțiile noastre se deschid prudent
ca o partidă de șah se deschid
cu fața strâmbată de durere în râs
alungări și apropieri
meta-meta apropierea dintre noi
când eu ies pe balcon cu părul ud/ tălpile goale
fotografiez portul și unchiul îmi vorbește
ca și cum el ar fi seymour
iar eu aș fi un personaj dintr-un haiku al lui
ai grijă să nu răcești andrei
când citim necroloagele adunate într-o valiză
când greșim și de oboseală apăsăm butoanele liftului sus-jos și încă o dată
rămânem pe loc
și încercăm să provocăm coincidențe
în frenezia noastră pseudo-științifică de a experimenta

iar ei ne vor include în continuare în viețile lor fiecare după puteri
fiecare după puteri ne va vorbi
și ne va împinge spre lumina mediteraneană
alții ne vor lăsa rachiu cu miere
alții au pisici în poezii alții sunt prieteni cu freud pe facebook
alții ne vor părăsi imediat la intrarea în hotel
fiecare după puteri