Underground, pag. 328

Portarul de la intrare (cu toată neîncrederea mea față de slujbași) e singurul om de aici la care am găsit ceva apropiat. Asta pentru că are un mic fluier tînguitor. Parcă l-ar fi luat unui copil. (Așa-i de jalnic vaietul pe care îl scoate din el.) Desigur, e cherchelit.

De-abia apuci să vezi cum suge din sticlă, că imediat (după sticlă) duce fluierul la gură. Bîzîitul lui e fals, sîcîitor, dar atît de neîndemînatic și jalnic, încît s-ar părea că aceste sunete sînt slobozite de întreaga noastră seminție omenească, lipsită de talent. Ca un cerșetor care a îmbătrînit lîngă metrou. Vrea – și cerșește. Și el e lipsit de talent, dar e insistent, încăpățînat și prin asta are și el, își merită muncitoreasca lui picătură de milă. (Iar o dată cu mila – și picătura de iubire, nu-i așa ?…) Acest portar nici măcar nu-i în mecanismul pazei. Nimeni nu ține cont de el, toți trec pe-alături fără să se uite, fără să-l bage în seamă, iar unii îi dau cîte un bobîrnac în frunte doar așa, din mers, neavînd ce face. E un căcat. O știe și singur și nu se îndoiește de asta. Atunci de ce cîntă atît de jalnic din fluier, rupîndu-mi inima? O jale precum un acoperiș călduros, precum autoapărarea de marile nenorociri. Fluieratul lui de popîndău, de șobolan – este semnul întregului azil de boschetari (parola la intrare) – o hieroglifă sonoră a durerii lor și a netrebniciei din plex.

-Vladimir Makanin-

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s