H-ul cel mut

Kemény István s-a născut la Budapesta în 1961. Este autorul a 8 volume de poezii și a două romane. Mulți critici îl consideră unul dintre cei mai importanți poeți ai generației sale. Parti Nagy Lajos afirmă despre el: ”putem spune că mai multe generații au crescut cu poeziile sale, atât a sa, într-o anumită măsură, cât și a celor care au venit după el. Este un om de bază, nu prea poți să-l ocolești, deși n-aș putea să spun că stă în calea cuiva”.

 

 

 

 

 

Apicultorul

Timp de șase mii de ani am fost apicultor,
de o sută de ani sunt instalator.
După ce ies la pensie, mă voi ocupa iar de albine.
Ceva să zumzăie pentru mine, să zumzăie pentru mine,
să zumzăie și să zumzăie și să zumzăie,
să zumzăie pentru mine.

H-ul cel mut

Am văzut-o luându-și lumea în cap, dar
am crezut că doar se plimbă,
se plimbă în palton,
paltonul cumpărat împreună
pe vremea dragostei,
se plimbă doar așa sau se plimbă,
dar vrea să-și ia lumea în cap,
așa credeam, că doar se plimbă
și n-o să-și ia lumea în cap,
am văzut-o luându-și lumea în cap,
n-am crezut că atât a fost.

Am dat unul peste altul atunci
în fața acelui H enorm și mut
(tocmai alergam la spital
înainte de operația tatei),
în fața acelui acelui H enorm și mut,
stăteam aproape de marginea bordurii.
A zis, îmi iau lumea în cap,
am zis, îmi pare rău, dar mă grăbesc,
a zis să mă duc atunci,
am bălmăjit: atunci și eu…
a zâmbit: pa, și a plecat.

Strada cobora înaintea ei
și urca înaintea mea,
urca și cobora,
în tot acest timp lucra fără oprire.

Cântec de drum

Și gâștele sălbatice aveau alte planuri,
S-au adunat totuși și călătoresc
Nu voiam să trag cu urechea la ele
Nu voiam nimic din ce-a fost

Acolo unde am fost se fac bagajele
Acolo unde voi fi nu mă așteaptă nimeni
Acolo unde sunt ceața gâgâie spre mine
Vreau să te părăsesc pentru totdeauna.

Cravata

Și, cum se spune, atunci s-a întâmplat că
din grupul celor mai în vârstă – pentru a
diminua tensiunea așteptării – s-a desprins
unul, a pășit spre băieții mai înflăcărați și,
cu un gest caracteristic fraților mai mari, ce părea
aproape altruist, ba chiar binevoitor,
a aranjat cravata celui care avea să fie unul dintre
ultimii prim-miniștri ai Ungariei, aflată pe moment
în plină renaștere, dar care mai apoi avea să piară
din cauze ce par de neînțeles.

Desigur se mai spune și altceva: nu-i exclus
ca tocmai aceasta să fi fost excepția
care întărește regula, și atât cei care aranjează
cravate, cât și cei cărora li s-a aranjat cravata
să fi uitat cu adevărat, fără urmă de resentiment
toată povestea, pentru că au găsit
un motiv și mai bun pentru ura reciprocă,
năvalnică și neînduplecată de mai târziu,
ura extinsă ca putregaiul asupra întregii țări și
ar putea fi ceva adevărat în explicația asta,
că doar se știe, se insinuează de o mie de ori
mai multe motive pentru ură, față de câte
are nevoie în realitate ura.

Și se mai spune bineînțeles
că treaba nu e chiar așa de simplă –
dar asta o trântește imediat toată lumea,
întotdeauna și legat de orice, în mod iresponsabil.