doar o amintire frumoasă în capul lor
mă invocă la ședințele de spiritism
se amăgesc crezând că vocea mea
se manifestă prin ei
mă invită la dans când tot ce pot să fac
e să plutesc prin încăperi în timp ce orchestra
doom jazz reverberează în urechi
încă mai încerc să stârnesc sentimente
așa cum personajul principal din ghost
încerca să ridice o monedă de pe jos
dar puterile care mă țin legat de lumea lor
slăbesc pe zi ce trece
Reclame
cam previzibil si cam filmic textul, părerea mea… ce să zic, nu e neapărat o poezie bună. mi se pare un deja-vu…
deja-nu 🙂
e previzibil cu toate fantomele astea si filme proaste din deceniul 10 al secolului trecut :))
asa, asa! da vina pe filme! 🙂