Femeia stângace

Copilul terminase de scris și începu să citească: ”Cum îmi imaginez eu o viață mai frumoasă: Aș vrea să nu fie nici frig nici prea cald. Să adie întruna un vânt căldicel, câteodată să fie și furtună ca să trebuiască să te ghemuiești. Automobilele să dispară. Casele să fie roșii, tufișurile de aur. Să le știm pe toate și să nu mai avem nevoie să învățăm nimic. Să locuim pe insule. Pe străzi, mașinile să fie deschise și să ne putem urca în ele când suntem obosiți. Dar n-am fi niciodată obosiți. Mașinile n-ar fi proprietatea cuiva anume. Seara ne-am culca foarte târziu. Am adormi acolo unde ne-am afla fiecare. N-ar ploua niciodată. Din toți prietenii să fie câte patru, iar oamenii pe care nu-i cunoaștem ar dispărea. Tot ce nu cunoaștem ar dispărea.”

Peter Handke – Femeia stângace